Romanian SECRET Technology which WORKED ! Lots of OU.

[spacetrax]

Hi all,  I recently stumbled across a romanian forum http://forum.softpedia.com/index.php?showtopic=234965&st=216 where a man nicknamed Gilldarida, who must have worked in the secret service disclosed A LOT of technical details about old romanian inventors and inventions, which were all of them secretised. He had access to the official files of those inventors and published a lot of original documents, but the esential information was censored by himself because he only wanted the public to know about the existence of these inventions and did not give essential data.

Short story long, he said enough for us to try to replicate those inventions. It is mainly about a PMM invented by a group of engineers lead by eng. Nicolae Moraru in the 1970-ies,  about a ciclonoidal compressor invented by Rudolf Liciar in the 1039-ies and about a geophysical weapon invented by the same eng. Nicolae Moraru.

About the PMM: he said that magnets must be placed ONLY on the stator, the rotor is just plain iron which reacts to the magnetic fields of the stator. If one puts magnets on the rotor there will allways be a sticky point. I will paste below the whole text in romanian with his explanations and please some ROMANIAN members translate the text. Please do NO computer translations, because romanian language is very difficult and it is important that the details are accurately translated. I will also post some images, taken from that romanian forum which prove that eng. Nicolae Moraru really existed and worked in a scientific institute in the time of communism. The PMM had an output of some 7 HP.

About the ciclonoidal compressor: The man Gilldarida said that it is mainly made of some propellers put in a row. Just one propeller is enough to make OU by this principle: on a cylinder there are many blades with cavities/chambers without roof, which rotate with more than 30.000 rpm. At that speed air is blown out of the chambers and inside remains VACUUM. That is on the face of the propeller. On the back remains the normal atmospheric pressure which is some 10.000 Kg per square meter. If one makes a propeller or a compressor with such a surface, that thing will be propelled forward with a 10.000 KGF (so, 10 tons of force.) Of course, one does NOT need 10 tons of force to make vacuum in the chambers of the blades, so the device is very much OU. This is the working principle of the german flying saucers, Gilldarida said that Liciar with Henri Coanda and with Schauberger worked for the nazi Germany but by the time they finished the flying saucers it was too late, germany lost the war.

This is valuable information, avaerything is in the realm of known physics. It would be best to pay professional translators to do the translations and then publish it here. Maybe teams can be made for replicating the devices. Here we go:

ROMANIAN ORIGINAL TEXT OF GILLDARIDA:

Sunt un cercetator roman specializat in tehnologii neconventionale; sunt unul dintre foarte putinii romani (3 sau 4 in total) care detine completa informatie tehnica privind sistemele de propulsie, sistemele energogeneratoare si de comunicatii - ale viitorului indepartat; paradoxal, multe dintre aceste inventii sunt foarte vechi, dar oranduirea sclavagista mondiala le-a blocat permanent accesul public.
Ar trebui sa scriu roman intreg ca sa explic acum ce-i aia ,,oranduire sclavagista"; mai grav, daca as spune o serie de lucruri apropos de cine sta in spatele acestei oranduiri, s-ar putea considera ca incalc statutul acestui forum si mi-ar fi interzis acccesul...Specialitatea mea o reprezinta defapt sistemele de propulsie aerospatiala dar cunosc multe si in alte domenii mai mult sau mai putin apropiate de ingineria aerospatiala. Voi discutati aici despre ,,motoarele magnetice"...Sa stiti ca in Romania a fost realizat un astfel de motor cu incepere din anul 1973, pentru ca in anul 1983-1984 sa fie motorizata o Dacie 1300 cu acest motor deosebit. Rezultatele au fost atat de spectaculoase incat toata documentatia si modelele experimentale au fost imediat confiscate de catre Securitate. Doar o parte din aceste materiale au mai putut fi recuperate cu incepere din anul 1992 si dupa moartea inventatorului, in 1993.
La ora actuala suntem in Romania trei persoane care detinem si conservam aceasta documentatie. Unul dintre acestia trei nu are decat date foarte generale si o serie de acte originale, un altul detine majoritatea documentatiei originale intocmite olograf de catre inventator si in fine, subsemnatul, detin si administrez documentatia oficiala din cadrul dosarului de cercetare.
N-as fi intrat pe acest forum daca in curand nu s-ar fi pregatit o intrare oficiala pe piata a lucrarii tehnice la care ma refer in aceste randuri...Este posibil ca in urmatoarele cateva luni sa avem in sfarsit accesul public, macar cu o anumita parte dintre lucrarile de tehnologie neconventionala din cadrul dosarelor de cercetare secreta. Motoarele magnetice pe care le vedeti pe internet (JNaudin.free.fr ; rex research.com ; peswiki.com etc) sunt in cea mai mare parte din cazuri nefunctionale sau de randament foarte slab; va asigur ca am urmarit cu atentie tot ceea ce circula pe internet si pe de alta parte cunosc adevarata tehnologie a acestor motoare - schema reala este foarte departe de ceea ce puteti gasi pe internet!
Deocamdata nu voi da niciun amanunt despre chestia asta - suntem in tratative pentru a obtine acordul de iesire pe piata cu asa-ceva; daca se va ajunge la asta, vom putea atunci discuta liber si am sa va dau toate amanuntele - ce materiale va sunt necesare, configuratia componentelor, principiul de functionare etc etc.
In ceea ce priveste motoarele magnetice cu scuturi sau deflectoare de camp - dragii mei, va amagiti: adevaratele motoare magnetice nu sunt facute pe baza de ,,scuturi" sau ,,ecranare de camp magnetic" ci printr-o anumita configurare a pieselor polare si dispunerea in postura de ,,intrefier" a unui element rotoric de reactie, a carui geometrie nu seamana cu nimic din ceea ce stiti in electrotehnica clasica; acesta este segmentat(golurile de aer dintre segmente provocand variatia reluctantei) si configurat de asa-natura incat fiecare segment sa formeze un vector care prin insumare sa genereze deplasarea circulara.
Va repet, schema adevarata nu o gasiti pe internet; internet-ul este plin de intoxicare informativa si tot felul de falsuri. In fine,daca va intereseaza totusi deflectoarele de camp magnetic si chisr credeti ca veti reusi ceva cu astea,va pun la dispozitie aici brevete recente pe tema ,,scuturilor magnetice" :

(nota : pentru a vedea si desenele atasate acestui brevet, cautati brevetul pe site-ul esp@cenet.com)

Cel care la inceputul anilor '70 a inventat acest motor magnetic,secretizat iata - de atata vreme deja,a pornit de la tehnica clasica si fara scopul de a obtine...ceea ce a obtinut pana la urma.El facuse studiile superioare in Paris(perioada interbelica) fiind pregatit taman in electrotehnica(L'Ecole Superieure d'Electrotecnique) iar in timpul unor conferinte internationale ale vremii,avusese in mai multe randuri ocazia de a discuta si a se consulta cu Nikola Tesla.Izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial l-a adus inapoi in tara,unde a si ramas chiar si dupa venirea regimului comunist.
Pe la mijlocul anilor '60 el a pornit un program de cercetare pentru ameliorarea electrotehnicii clasice ; in acest scop el a luat fiecare element al electrotehnicii clasice si l-a analizat in briefing - principiul de functionare si dezavantaje.
In final,pe marginea studiului individual al fiecarui element,a stabilit cauzele generale care limiteaza performantele "motoarelor electrice"(aici luat termenul cu intelesul sau general) indiferent de categoria sau tipul acestora. In concluziile acestui scurt studiu analitic el a facut o lista cu marile impedimente tehnologice de care se izbeste toata gama motoarelor electrice,dupa care,pe rand a studiat fiecare imediment in parte si de-a lungul anilor a testat mai multe solutii.
Dupa un numar de ani de cercetare si experimentare practic permanenta,a ajuns sa puna la punct cate o solutie practica si simpla pentru fiecare problema cu care se confrunta tehnica clasica a motoarelor electrice.
Asadar,el a pornit de la incercarea de ameliorare a tehnicii existente,fara sa prevada rezultatele impresionante la care va ajunge...Tot ameliorand si aducand modificari la schema motorului electric de curent continuu,el a obtinut un motor ale carui componente au o configuratie complet atipica,modificand nu doar geometria componentelor motorului ci si principiul de functionare,dinamica ansamblului,modul de aplicare a campurilor magnetice,felul in care inchide liniile de camp in cadrul sistemului de forte magnetomotoare,etc,etc.
Initial,acest motor a fost realizat din piese polare excitate electric(electromagneti)dar ulterior,mergand pe noua schema obtinuta,el a reusit s-o aplice si cu magneti permanenti,acestia fiind STATORICI si neexistand in schema niciun fel de deflectoare de camp magnetic,scuturi,etc.
Defapt,el a inteles ca ideea sau principiul interactiunii dintre campuri magnetice adverse situate pe stator si rotor,este din start o grava greseala conceptuala care nu are cum sa scoata un randament bun indifierent de dispunerea magnetilor sau alte metode aplicate ,- si-a dat seama ca piesele polare sau magnetii,trebuiesc lasati intr-o pozitie statica,fixa,in cadrul unui dispozitiv care sa asigure o perfecta inchidere a liniilor de camp, iar intr-o anumita pozitie fata de acest dispozitiv magnetic sa fie dispus un fel de "turbina magnetica" adica un element de reactie fata de campul magnetic generat de ansamblul magnetilor ficsi,statorici.Rotorul devine deci un simplu element de reactie,care nu poarta pe el magneti,electromagneti si nici nu produce campuri (electro)magnetice de interactiune ; el nu interactioneaza ci REACTIONEAZA.
Asadar,din start toate problemele pe care le ridica astia de pe internet sunt niste ineptii...Componenta rotorica nu trebuie sa contina pe ea (electro)magneti iar dinamica masinii rotative nu trebuie sa aiba la baza sa INTERACTIUNEA dintre doua sau mai multe surse de camp magnetic,ci reactia unor elemente susceptibile magnetic fata de campul magnetic creat de surse statice,fixe.Faceti daca va place o similitudine cu turbina hidraulica sau eoliana,care este un element reactiv introdus in "liniiile de forta" ale curentului fluidic ,- turbina va transforma energia potentiala a fluidului in energie cinetica a elementului rotativ ; ar fi mai eficient daca asupra axului rotoric ar interactiona tangential un numar mare de jeturi fluidice ?! Evident ca nu ! Axul rotoric abia de s-ar putea misca iar cheltuiala de energie fluidica ar fi uriasa...Cam asta este cazul actualelor motoare electrice...,-pachete masive de miez magnetic si bobinaj pe stator si rotor,care cu mari cheltuieli de curent electric se caznesc sa interactioneze cinetic,dar cu mari pierderi datorate histerezei,curentilor Foucault,retardului de demagnetizare si fortelor contraelectromotoare care apar intre stator si rotor,momentelor de inertie de care sufera greoiul rotor clasic,etc,etc,etc...
Andreic este uimit de ce solutiile obtinute in cadrul activitatii secrete de cercetare nu sunt aplicate...
Exista un joc al intereselor aici.Din fericire(...)Romania contemporana este confruntata cu grave probleme economice iar acestea reclama solutii imediate si de mare eficienta,care totodata sa fie si ieftine,accesibile dpdv tehnologic,etc.
Am zis ,,din fericire",pentru ca de n-ar fi fost starea actuala de criza,nici nu s-ar fi pus in discutie scoaterea ,,de la naftalina" a acestor vechi inventii(unele din ele au deja respectabila varsta de...40-45 de ani !) care atata vreme au fost strict secretizate ; daca astazi pot sa mai dau drumul la gura este tocmai pentru ca s-a pus in mod serios problema utilizarii acestor inventii ; probabil ca la inceput aplicatiile vor fi restranse,in domeniul tehnicii militare sau aplicatii civile dar pentru categorii restranse de beneficiari,gen Presedintie,Senat,etc ,- dar indiferent daca la inceput aplicatiile se vor face intr-un cerc foarte restrans,va fi totusi un mare pas inainte ! De 35-40-45 de ani,inventiile din cadrul anumitor dosare de cercetare au fost adanc ingropate si numai cativa oameni dintr-o tara intreaga au avut acces direct la astfel de informatii.
Sper ca foarte curand,regimul juridic al acestor informatii sa sufere o modificare importanta,caci atunci voi putea in sfarsit iesi public fara nicio retinere - la TV,in presa,pe internet,etc.

ZPF (ZPM)

"Zero Point Energy" - este o notiune pe care indirect a lansat-o Nikola Tesla ; tot el a propus si chiar construit si primele "Zero Point Modules".sau "generatoare de punct zero",dupa ce experimentase convertizoare de energie atmosferica,telurica si amplificatoare de putere / frecventa de tip klystron(dispozitiv inventat de Tesla,de altfel...).
Dar adevaratele ZPM-uri aveau sa fie construite si experimentate abia la inceputul anilor'70,in Belgia.Personal am avut ocazia sa refac in laborator unul din primele modele experimentale testate in anul 1972 de belgieni ; a functionat.
Aceste ZPM-uri utilizeaza un material de extractie,care de obicei este un element chimic ultrapur,iar pentru a face extragerea de sarcina electrica se utilizeaza un fenomen de rezonanta precum si emisia de fond (cosmica) ce se gaseste pretutindeni in univers,fiind presupusa a reprezenta emisia remanenta provenita de la Big-Bang sau de la momentul creatiei materiale a universului.Ulterior,in 1975,experimentele privind ZPM s-au mutat in Franta unde s-au inregistrat pana in 1976 rezultate fulminante,fiind construite doua dispozitive experimentale diferite,cu mari performante.In presa vremii nu au aparut decat doua articole izolate si care contin foarte multe elemente de dezinformare introduse deliberat de catre autori,pentru ca amatorii sa nu poata face reproducerea cu succes a experimentelor.
Cu toate acestea,informatia tehnica respectiva a fost totusi transmisa si peste ,,cortina de fier" de la aceea data,astfel incat deja in 1982 chiar cel care a inventat ,,motorul magnetic" intocmea un memoriu tehnic pe aceasta tema,avand in vedere aceasta sursa de curent electric pentru alimentarea motorului sau...
Loock,ZPM-urile au fost demult inventate ; acestea se utilizeaza la ora actuala ca surse de energie electrica la bordul vehiculelor aerospatiale secrete ; prezinta dezavantajul generarii de tensiuni si frecvente inalte,care reclama echipamente auxiliare de transformare / convertire a energiei electrice ; in cazul puterilor mari,aceste dispozitive emit radiatii nocive fiind deci necesara adoptarea unor carcase speciale de ecranare.
Oricum,ZPM-urile nu sunt dispozitive motrice sau de conversie a unei energii oarecare in energie cinetica ; sunt surse de energie electrica.
Daca iti montezi la masina un asemenea ZPM,tot vei avea nevoie de un grup motopropulsor care sa fie alimentat electric si sa converteasca energia electrica in energie cinetica a elementului rotativ (axul-motor,arborele,rotile,etc).
Actualele motoare electrice nu sunt inca indeajuns de fiabile pentru a fi adoptate ca motoare de tractiune pe vehiculele terestre ; ele pot fi utilizate doar pe distante mici,au anduranta scazuta,consuma excesiv,sunt sensibile si cu grad mare de nesiguranta in functionare,neavand robustetea si rezistenta la eforturi a motorului de combustie interna...
Asadar,este necesar un nou tip de motor si abia ulterior noi tipuri de surse electrice pentru acesta.Motorul magnetic are un consum foarte redus de energie electrica,fapt care nu ridica probleme majore in alegerea sursei de curent ,- daca vrei neaparat sa punem un ZPM, OK ,se poate - atata doar ca si ZPM-urile sunt inca clasificate la ora actuala,ele fiind deocamdata doar de apanajul amatorilor SF,desi practic au fost inventate in urma cu aproape 100 de ani si experimentate cu succes acum cca.38 de ani.

------------------------------


1,- campul magnetic si energia pe care el o dezvolta,nu este ,,extrasa" ci convertita intr-o alta forma de energie ; termenul de ,,extragere" se refera de obicei la consumare ; pentru un bun randament de conversie sunt necesare doua conditii : existenta a cel putin doua piese polare,sau doi magneti interpozitionati astfel incat liniile lor de camp sa formeze un camp magnetic unitar(pentru asta fiind necesara o configuratie speciala a pieselor polare si o anumita directie a polarizarii lor) si in fine ,- liniile de camp sa fie perfect inchise in cadrul dispozitivului magnetic,asta inseamna ca daca trasam grafic liniile de camp,acestea vor trece cat mai putin prin zone deschise,aer,etc - ci se vor inchide in cadrul geometriei pieselor polare si jugurilor magnetice ale acestora ;
2,- singurul spatiu liber ramane asa-zisul ,,intrefier" situat intre piesele polare ; in acest spatiu de intrefier se va situa elementul rotoric de reactie ;
3,- conversia energiei magnetice in energie cinetica nu se face utilizand bobine,-asa cum am arata intr-un mesaj anterior,tocmai aceasta este marea greseala a tuturor categoriilor si tipurilor de motoare electrice clasice ; se utilizeaza cel mai bine miez magnetic,deci magnet nepermanent realizat din tole de Fier-Siliciu ; pe aceste pachete reactive de tole magnetice nu se pune niciun fel de bobinaj ; ele sunt doar taiate intr-o anumita geometrie cu totul si cu totul atipica fata de tot ceea ce se cunoaste la ora actuala in materie de electrotehnica,fiind dispuse pe un jug de forma speciala si care este integrat geometric jugurilor pieselor polare,-amplasarea acestor pachete magnetice reactive facandu-se in intrefierul pieselor polare care reprezinta sursa de camp magnetic ;
4,- felul in care liniile de camp comune ale celor minim doua piese polare strabat intrefierul,va genera magnetizarea pe o anumita directie de polarizare a elementelor de reactie situate in intrefier ; acestea fiind mai multe si independente una fata de cealalta,fiecare dintre ele va reactiona independent formand un anumit vector cinetic ; variatia reluctantei(datorata spatiului gol - aer - dintre elementele reactive)va participa la dinamica rotorului,in sensul amplificarii fortei sale cinetice ;
in final se face o insumare vectoriala a momentelor cinetice la care se adauga o forta magnetomotoare cauzata de variatia reluctantei in cadrul elementului rotoric ,- si iata,avem conversia energiei magnetice in energie cinetica a elementului de rotatie ;
5,- intretinerea miscarii...am precizat ca liniile de camp trebuie sa fie perfect inchise,deci dispozitivul magnetic este static, fix,fara piese in miscare ; elementul mobil - ce dupa dorinta poate descrie o miscare de translatie,de rotatie,etc - vine situat in intrefierul pieselor polare,fiind o componenta aparte a agregatului ; altminteri sursa de camp magnetic este statica si are asigurata inchiderea perfecta in juguri magnetice a liniilor de camp ; daca este vorba de electromagneti,functionarea este intretinuta de curentul electric de excitatie a pieselor polare ; daca este vorba de magneti permanenti,acestia vor functiona atata vreme cat materialul nu va fi "demagnetizat" - la magnetii de buna calitate ademagnetizarea se produce in multi ani de zile...Practic insa,miscarea nu va tine atat de mult datorita limitelor de uzura ale elementelor mecanice ,- arbore,lagare,piese alunecatoare,etc.Pe de alta parte,incalzirea componentelor motorului influenteaza negativ calitatile magnetice ale materialului si randamentul.
In ce priveste performantele motoarelor electrice actuale,testate de unele firme...Nu vreau sa repet ceea ce am spus in mesajul precedent.Daca aceste motoare nu sunt introduse in mare productie de serie,aceasta nu se datoreaza in primul rand lipsei unor surse electrice apte de a fi imbarcate(de bine,de rau-sursele electrice ar exista...)dar motoarele sunt inca de fiabilitate mult prea mica pentru a inlocui motorul de combustie interna.
Este necesar un motor robust,cu o buna fiabilitate,consum energetic foarte redus,randament bun,etc.Niciunul din motoarele electrice clasice nici macar nu se apropie de aceste criterii....


Mai mult decat orice alta persoana,sunt pe deplin constient de riscuri si de implicatii ; discutiile care se poarta la ora actuala au in vedere o serie de aplicatii restranse "la nivelul strategic" ,- grupuri energogene de interventie pentru suplinirea costurilor exorbitante ale termocentralelor clasice(alimentate cu gaz venit din Rusia / Ukraina via Transnistria si care pe zi ce trece devine tot mai scump,ca sa nu mai vorbim ca permanent a constituit un obiect in cadrul unor politici de santaj ale Transnistriei,Ukrainei sau Rusiei fata de Romania)fiind deci necesara dezvoltarea in paralel a unor tehnologii care sa permita in caz de necesitate interventia salvatoare in cadrul sistemului energetic national.
Un motor magnetic de genul celui despre care am vorbit este capabil de un randament minimal de 7 CP / kg de miez magnetic,ceea ce inseamna ca o tona de miez magnetic(deci un motor de gabarit industrial)ar putea dezvolta cca.40 Mw...
Sistemul energetic national si siguranta in fata santajului ruso-ukrainian,reprezinta interese strategice.Nu se pune deocamdata problema iesirii cu acest gen de motor la nivel de masa,dar mai poate avea si aplicatii militare cum ar fi de pilda - motorizarea tehnicii speciale de lupta,si ma refer aici la asa-zisele "arme strategice",care au o importanta covarsitoare in scena politico-militara si in obtinerea si asigurarea suprematiei.
Oricum,sa fie utilizat,asta vreau sa obtin in urma negocierilor de acum...La nivel restrans,fie...
Doar pentru aplicatii de nivel strategic,fie... Doar de catre militarii unor formatiuni speciale sau de catre serviciile secrete, fie...Nu ma aflu in postura de a conditiona sau de a dicta,de a impune...
Ma zbat sa scot aceasta lucrare din praful arhivelor pentru a-i da in sfarsit o utilitate publica,fie aceasta doar la nivelul restrans al unor servicii speciale,in regim militarizat,etc.
Ar fi totusi un pas inainte,chiar daca drumul de parcurs ar ramane inca atat de lung...


R: magneÅ£ii propriu-ziÅŸi sunt magneÅ£ii permanenÅ£i,care se obÅ£in prin aliere ÅŸi turnare în stare topită în cadrul unor matriÅ£e iar imediat dupa turnare dar după scăderea sub punctul Curie(temperatura la care substanÅ£ele feromagnetice îşi pierd proprietăţile magnetice),-fiind polarizate magnetic ; aceste aliaje fiind compuse în principal din magnetit(FeO si Fe2O3) dar ÅŸi din alte elemente ; Terra conÅ£ine foarte mult magnetit dar nu înseamnă ca s-ar fi stabilit cu certitudine că aceasta este cauza magnetismului natural - liniile de câmp magnetic terestru formează cu direcÅ£ia Nord un unghi numit declinaÅ£ie iar cu orizontala locului unghiul numit înclinaÅ£ie â€" vezi hărÅ£ile ataÅŸate ;
magneţi se pot crea şi utilizând fenomenul de inducţie şi ţinând cont de caracteristicile materialului supus procesului de magnetizare - este vorba de aşa-numita "permeabilitate magnetică" ; cea mai bună permeabilitate magnetică în cadrul electrotehnicii clasice o are fierul moale,dar substanţe feromagnetice sunt deopotrivă şi nichelul,cobaltul,gradoliniul,etc.
pentru magnetizare se respectă un anumit grafic - vezi ataşamentul,ţinând cont de aşa-numita curbă de magnetizare şi se merge potrivit cu proprietăţile magnetice ale materialului respectiv până aproape de saturarea magnetică a acestuia.
Deschide ataşamentul şi uită-te pe graficele de acolo - urmărind curba de magnetizare se poate constata că dacă intensitatea câmpului creşte,inducţia creşte din ce în ce mai încet.În partea sa superioară,această curbă devine o linie aproape dreaptă iar inducţia creşte şi mai încet deşi intensitatea câmpului continuă să crească.S-a atins deci aproape saturarea magnetică...Astfel,o bucată de oţel - de pildă - este magnetizată temporar,dar datorită fenomenului de remanenţă care are o valoare mare la materialele feromagnetice de calitate bună.
Da,pentru magnetizare sunt utilizate bobine alimentate în c.c. Procesele de magnetizare în funcţie de material,pot necesita un timp mai lung sau mai scurt,valoarea acestuia fiind constatată experimental şi întabelată.
Rectific :
"Astfel,o bucată de oţel - de pildă - este magnetizată temporar,dar datorită fenomenului de remanenţă care are o valoare mare la materialele feromagnetice de calitate bună - va rămâne magnetizat pentru o durată mare de timp,funcţie de calitatăţile sale magnetice.

[spacetrax]

REST OF THE TEXT

"Motoarele electrice" clasice,deşi se numesc "electrice" - nu transformă (direct) energia electrică în lucru mecanic ; o asemenea transformare nu o fac decât motoarele electrostatice,al căror element rotoric(sau element..."cinetic",indiferent de felul de mişcare pe care îl realizează) este acţionat de către câmpul electric propiu-zis.
Motoarele aşa-zis "electrice" sunt defapt "electromagnetice" - acestea utilizând (cel mai adesea) interacţiunea dintre câmpurile magnetice generate de electromagneţii statorici şi rotorici,indiferent dacă sunt inductori sau induşi ; aşadar interacţiunea câmpurilor magnetice şi eventual realizarea unui aşa-zis "câmp magnetic călător",constituie izvorul de forţă care este convertit în energie cinetică.
Sunt cunoscute sub numele de "motoare magnetice",acele sisteme de forţă care utilizează magneţii permanenţi bazându-se pe interacţiunea câmpurilor magnetice generate,sau pe variaţia "rezistenţei magnetice"(reluctanţei),cum este cazul motoarelor prezentate în postarea anterioară.Cel mai adesea,aceste motoare utilizează şi alimentare cu curent electric însă doar pentru excitarea anumitor porţiuni ale circuitului finamic sau pentru alimentarea aparaturii de comutaţie.
În concluzie,denumirea de "motor magnetic"(care se bazează pe conversia câmpului magnetic) este corectă chiar şi pentru motoarele clasice,acestea fiind mai improriu denumite "electrice",decât ar fi denumite-"magnetice"...

Da,unele modele utiliează curentul electric sub forma unor impulsuri secvenţiale şi în rest,câmpul magnetic generat de magneţii permanenţi ; dintre modelele publice de motoare cu magneţi pemanenţi,niciunul nu este "supraunitar" şi nici măcar "unitar" în materie de randament...
De pildă,un motor cu reluctanţă variabilă de genul aceluia construit de fraţii Jarret,pentru o putere mecanică dezvoltată în axul-motor,având valoarea echivalentului electric de 1 Kw,va cheltui cca.1,25-1,4 Kw putere electrică propriu-zisă ; avantajele constau în compactizare,simplitate tehnologică,viteză dezvoltată,masă redusă(un bun raport de greutate per cal-putere) şi altele.
Există şi motoare magnetice supraunitare,dar acelea nu sunt publice şi nu le poţi găsi pe internet sau în alte baze publice de date ; principiul de funcţionare este destul de simplu - două piese polare statorice configurate astfel încât să închidă perfect liniile de câmp,generează un câmp magnetic care este închis în jugurile acestor piese polare ; în întrefier este dispus un element reactiv (care reacţionează la acţiunea câmpului magnetic) de o configuraţie complet ieşită din comun şi ale cărui segmente dau naştere unor momente (de forţă) care se pot exprima vectorial.
Însumarea vectorială a acestor forţe conduce la obţinerea unei forţe rezultante pe aceiaşi direcţie de apliicaţie şi care din punct de vedere valoric poate fi întradevăr superioară energiei electrice consumate pentru excitarea pieselor polare ;
dacă se utilizează magneţi permanenţi în loc de electromagneţi,atunci motorul chiar nu consumă nimic...Însă,repet,aceste scheme nu au fost şi nu sunt aprobate pentru publicare deocamdată.
Nu-i bai,-cine vrea să facă o maşină cu motor magnetic poate deocamdată utiliza motorul cu reluctanţă variabilă al fraţilor Jarret,urmând ca pentru alimentarea electrică să utilizeze surse electrochimice speciale ,- şi mă refer la sursa electrochimică secundară plumb-acid bipolară,cu electrozi granulaţi şi electrolit gelations ; un acumulator nesulfatabil,ieftin şi care are o capacitate mult mai mare decât acea a acumulatorilor clasici,deci va putea stoca o cantitate mare de energie electrică într-un volum mult mai compact,oferind o rezervă suficientă pentru minim 6-7 ore de funcţionare a motorului.

R: "energia magnetică" ,- dar hai să şi lămurim noţiunea asta,pentru că am văzut că este controversată...Ca şi cazul câmpului electric,câmpul magnetic este însoţit de o energie ; potrivit legilor fizicii,pentru producerea unui câmp de forţă trebuie să se producă un lucru mecanic ; la magneţii permanenţi lucrul mecanic este produs intim,în structura atomică şi moleculară a materialului prin polarizarea acestuia ; la electromagnet lucrul mecanic este produs de curentul electric de intensitate I,care crează cel puţin o selfinducţie a circuitului pe care îl parcurge ,- tocmai de aceea formula simplificată a energiei magnetice este Wm = [(L) x (I)^2] / 2,deci produsul dintre inductanţa L şi patratul intensităţii curentului electric, supra 2.Mai departe,introducând în relaţia de mai sus formula de calcul a inductanţei vom afla că :
-energia magnetică este conţinută de volumul materialului magnetic ;
-purtătorul energiei magnetice este câmpul magnetic ;
în domeniul transformării cinetice a acestei energii magnetice,formula generală,estimativă utilizată în practică,este :
F = [( B / 5000 )^2] x S ,adică produsul dintre patratul raportului B/5000 şi valoarea suprafeţei străbătute de liniile de câmp
Am făcut aceste precizări pentru că am observat tendinţa unora de a nega noţiunea de "energie magnetică"...deşi aceasta este recunoscută şi consacrată chiar de către fizica clasică...!
Nu poate fi vorba de nicio analogie între câmpul gravitaţional şi cel magnetic - dacă ne referim strict la aplicaţia acestor câmpuri de forţă în cadrul unui sistem de convertire în energie mecanică.

R: nu vreau să spun altceva decât...ceea ce am mai spus şi în alte rânduri ,- că acest motor a fost construit în România (nu revendic vreo exclusivitate românească,ci mă limitez doar la documentaţia la care am avut personal acces...)încă din anul 1972-1973 în baza unor cercetări şi experimente care s-au întins pe mai mulţi ani ; a fost testat în 1983-1984 utilizându-se o Dacie 1300 şi un TV ; după care materialul a fost confiscat şi dus departe de accesul publicului.Nu am avut şi nu am personal niciun nerit în activitatea de cercetare carea condus la inventarea şi realizarea acestui motor ; nu am avut decât privilegiul de a fi unul dintre puţinii care a putut lectura dosarul de cercetare privitor la această laborioasă lucrare tehnică ;
mai mult,ce-ar mai trebui să comentez...? am mai vorbit despre asta...

1,- concluzia este falsă ori cel puţin nu poate fi considerată axiomă ; aşa cum principial am descris mai devreme motorul magnetic realizat în 1973,acesta dispunea de două piese polare fixe(statorice) realizate după dorinţă din electromagneţi sau magneţi permanenţi.Nu exista niciun mecanism de apropiere/îndepărtare a polilor magnetici..."Motoare magnetice" bazate pe "principiul" acesta se găsesc din plin pe internet şi nu funcţionează de nicio culoare,deoarece cel mai adesea energia cheltuită pentru realizarea acestor deplasări alternative a pieselor polare,fiind mult prea mare.Un alt principiu de funcţionare aplicat la motoarele magnetice,este acela al realizării unei variaţii periodice a "rezistenţei magnetice" (reluctanţei) prin aceasta putându-se obţine o energie cinetică aplicată pe o anumită direcţie ;
pentru a avea energie gravitaţională nu este neapărat necesară condiţia prevăzută de Dvs. - ci este necesar doar atât : să existe un punct material caracterizat prin masă...

R:Aşadar acest motor magnetic nu consumă nimic altceva decât energia înmagazinată în nişte magneţi permanenţi, aceştia în timp demagnetizându-se (sau nu?); am înţeles bine?
2,- Da.Teoretic...Practic,apar o serie întreagă de limitări mecanice care ţin de lagăre,de etanşare,lubrifiere,încălzire,uzură şi limitările aduse de alte organe de maşini care intră în schemă...


Inteligenţa mea reprezintă o chestiune pe care nici nu o pun în discuţie,nefiind în măsură să o măsor şi cuantific în vreun fel - deşi am văzut că s-au făcut de către unii tot felul de încercări de stabilire a unor metode în acest sens...
Părerea dumitale nu o înţeleg - nu am pretins niciodată că aş fi "savant" ; celor care în cadrul corespondenţei personale mi-au cerut să le prezint pregătirea mea oficială,le-am răspuns ceea voi reitera şi aici cu această ocazie :
- am absolvit Facultatea de Drept şi m-am specializat în criminalistică (balistică judiciară) ;
- iniţial am lucrat în Aviaţie,dar din raţiuni de sănătate am fost nevoit să abandonez la un moment dat acest domeniu de activitate ;
- încă de acum cca.20 de ani,în împrejurări pe care nu le menţionez,am ajuns să fiu tangenţial implicat în activităţi cu caracter special - la început doar la experimentare,apoi şi în cercetare ; nu am făcut niciodată parte din aceste colective care erau formate exclusiv din ingineri specializaţi pe anumite domenii ; dar am văzut ce făceau şi încet-încet am avut acces la documentaţia lor ;
- cea mai mare parte a persoanelor care au format aceste colective de ceretare au decedat între timp ori s-au retras definitiv din activitate,iar alte asemenea colective nu au mai fost formate după decembrie 1989 ; au mai rămas doar câţiva dintre aceia care într-un fel sau altul au avut acces la aceste dosare şi au avut deci ocazia să cunoască o serie de informaţii tehnice,detalii,etc.
Personal,nu am inventat nimic şi n-aş îndrăzni vreodată să mă dau drept inventator şi să-mi revendic patrimoniul intelectual asupra lucrărilor realizate în zeci de ani de cercetare de către alţii...Am pretins eu aşa-ceva până acum ? Nu sunt "savant", "inventator" sau altceva de felul acesta - şi nici nu am pretins asta ; sunt doar unul dintre puţinii care a putut avea acces la anumite dosare de cercetare care au fost şi sunt încă ţinute foarte departe de public.
Am citit,am comparat,m-am documentat,am recitit,m-am uitat pe rezultatele experimentelor,în anumite cazuri am şi refăcut unele dintre aceste experimente - în final,am înţeles ce şi cum au făcut ; în toată această activitate am avut suportul mai multor ingineri din diverse domenii,inclusiv ingineri militari,a căror consultanţă s-a dovedit de multe ori necesară.


Aşa cum am mai spus şi altora care mi-au îmmpărtăşit astfel de opinii (gen de opinii foarte des întâlnite,de altfel...) ,- voi aveţi acces la ceea ce se găseşte "pe piaţă" şi...pe piaţă se găseşte tehnologia convenţională care vă mănâncă de bani şi vă face strict dependenţi faţă de un cerc restrâns de potentaţi - iar pe lângă aceasta,o puzderie de aiureli şi escrocherii care împânzesc internet-ul şi despre care am mai vorbit,nu vreau să mă repet...
Eu am avut acces la alte informaţii şi mă bizui pe alt tip de "surse" ; colectivele de cercetare la care m-am referit cu mai multe ocazii nu făceau doar cercetare teoretică ci şi experimentală - dar acestea toate sunt informaţiile mele şi lucrurile pe care eu le cunosc.
Ce aş putea să-ţi fac dumitale sau altora care au opinii asemănătoare cu a dumitale...? "Muncă de convingere" ? Activitate de propagandă ? Cum aş putea eu să vă fac să credeţi ceea ce nu vreţi să credeţi şi în definitiv - de ce să fac asta !? Mi-ar servi la ceva...? Am intrat pe un forum şi am prezentat ceea ce ştiu şi nu am vreo interdicţie categorică...
Alaltăieri am primit un avertisment destul de dur din partea unui anumit individ,care mi-a invocat nişte articole de lege pe care mi le-a şi trimis în ataşament la e-mail...Asta este - pe unii îi deranjează anumite lucruri.
Pe dumneata nu are de ce să te deranjeze - după cum spuneai "deocamdată nu avem soluţii" ; păi însăşi acest verdict este o soluţie...


Atât cât am putut descrie - am descris deja ; lecturaţi atent toate postările de pe acest topic.
Pe scurt - este vorba minimal de două perechi de 2 + 2 piese polare statorice,prinse de juguri magnetice care asigură o perfectă închidere a liniilor de câmp ; acestea sunt de configuraţie circulară şi dacă este vorba de electromagneţi,sunt bobinate într-un mod complet atipic,faţă de ceea ce se cunoaşte la motoarele electrice clasice ; în regiunea de întrefier se amplasează elementul rotoric (dacă mişcarea dorită este cea de rotaţie...) care este parcurs de liniile de câmp formate între cele patru elemente (două perechi) statorice - se poate face o analogie cu turbinele hidraulice sau eoliene care sunt dispuse în cadrul "liniilor de forţă" generate de curgerea unui jet fluidic...
Rotorul este un element de reacţie şi conversie a energiei magnetice în energie cinetică (ca şi clasica turbină din sistemele clasice,pentru conversia energiei fluidice sau termodinamice) ; el va produce mişcarea,lucrul mecanic util...
De unde vine energia suplimentară în sistem...!?! Este energia magnetică despre care am mai vorbit şi care depinde de volumul materialului magnetic,de suprafaţa străbătută de liniile de câmp în regiunea de întrefier, de calităţile magnetice ale materialului,de temperatura sa(cu cât e mai rece,cu atât mai bine...),etc.
Dacă este vorba de electromagneţi,curentul electric poate fi utilizat însă doar pentru excitaţie secvenţială,sub formă de impulsuri de curent continuu - alimentarea electrică nu este deci chemată să asigure puterea necesară de acţionare a elementului rotoric la parametrii doriţi.
Motorul experimentat în anul 1983 avea capacitatea de a genera 7 CP per Kg de miez magnetic - deci energia unui Kg de material magnetic putea fi convertită în energie cinetică utilă,la această valoare a raportului de conversie...
În 1984,Direcţia a IV-a de Securitate,mai precis serviciul CI - a confiscat toate dispozitivele experimentale şi astfel am ajuns câţiva ani mai târziu eu să le cunosc ; am cercetat aceste "obiecte" şi dosarele de documentaţie care le însoţeau.
Am văzut şi am înţeles despre ce este vorba ; mai mult de atât..,ce să mai spun ? Sunt o sumedenie de lucruri pe care le tot repet...


cunosc foarte bine legislaţia referitoare la protecţia intelectuală în general şi în particular la protecţia invenţiilor prin brevet aşa cum apare aceasta în cadrul Legii nr.64 din 1991,Legii nr.32/1996 şi toate celelalte acte normative conexe...
Oricum,mulţumesc pentru sugestie !
Invenţia nu a fost brevetată de către adevăratul ei autor - dar nu aspectul juridic patrimonial-intelectual este acum cel mai important ci aspectul impactului asupra intereselor anumitor grupuri...Până în momentul de faţă nu am reuşit să conving pe cei în măsură să-mi dea autorizaţiile necesare,asupra aspectului benefic al unei astfel de iniţiative ; ei îşi au interesele lor care sunt legate de afaceri de mare anvergură aflate actualmente în plină desfăşurare,iar intrarea pe piaţă a unui astfel de motor este considerată deranjantă.
Dpdv juridic,trebuie obţinută o hotărâre judecătorească (de competenţa după materie a Tribunalului Bucureşti) prin care să mi se dea dreptul brevetării şi utilizării invenţiei conţinute în cadrul dosarului secret de cercetare pentru care instituţia care îl înarhivează în momentul de faţă,va trebui să aprobe mai întâi declasificarea acestuia pentru a putea fi prezentat într-o instanţă ; potrivit legii,tribunalul poate autoriza brevetarea şi utilizarea industrială/comercială a invenţiei altui autor,dacă a trecut un anumit termen şi se face dovada că autorul nu a mai acordat interesul necesar în tot acest timp,pentru protecţia juridică a invenţiei sale ; de asemenea,se mai face şi dovada existenţei capacităţii certe de a pune în valoare invenţia cu pricina.Se rezolvă această formalitate juridică - dar mai întâi va trebui declasificat dosarul,pentru a fi invocat în faţa unei instanţe civile,şi nu mă refer aici la publicarea informaţiei tehnice conţinute în acest dosar,ci la recunoaşterea oficială a existenţei acestuia de către instituţia care îl arhivează !
Atâta vreme cât mi se tot aruncă în obraz că le încurc afacerile,ba unii mă mai şi ameninţă - evident că nu voi avea altceva de făcut decât să vorbesc în gol pe forumuri şi eventual să mai trec şi drept mincinos ori impostor...
Asta este... Sunt o serie de probleme care mă depăşesc.


Aşa cum am mai arătat,chiar şi în scurta expunere de mai devreme...referitoare la noţiunea de "energie magnetică" şi la principiul general al motorului de care vorbesc ,- în cazul "energiei magnetice" dacă luăm cazul electromagnetului,lucrul mecanic este produs de curentul de intensitate I care produce în circuitul străbătut o selfinducţie.
Vom avea energia aceasta (magnetică) egală deci cu produsul dintre inductanţă şi patratul intensităţii curentului electric împărţit la 2 iar mai departe,dacă introducem în formulă şi expresia de calcul a inductanţei vedem că energia câmpului magnetic este proporţională cu volumul miezului magnetic.
Purtătorul energiei magnetice este câmpul magnetic ; acesta se configurează potrivit liniilor de câmp, "deplasarea" acestora prin materialul magnetic şi jugurile de închidere a câmpului,fiind cea care dă naştere energiei potenţiale - aşa cum deplasarea "liniilor de forţă" ale apei sau vântului formează tot o energie potenţială.
Dispunerea în cadrul acestor linii de câmp a unui element de reacţie (cum este prin analogie turbina hidraulică sau eoliană...) va conduce la conversia energiei potenţiale respective în energie cinetică a elementului rotativ - dacă despre mişcare de rotaţie este vorba.
Nu e vorba de nicio "ecranare magnetică"(dacă ai fi citit prima mea postare pe acest topic ai fi văzut cum combat din start această ",etodă"...) şi nici de vreo deplasare a pieselor polare (a magneţilor...) în diverse poziţii diferenţiate pe parcursul rotaţiei de 360 grade.


Mă ocup deja de problema asta ; a fost realizat un mic motor demonstrativ cu trei perechi de piese polare iar acum aştept venirea din străinătate a componentelor pentru un motor serios - de minim 250 CP ; cu tristeţe a trebuit să constat imposibilitatea de a face acest motor în România - majoritatea fabricilor s-au desfiinţat şi nu mai merge să-ţi facă un maistru câte-ceva "la ciubuc" ; acum au mai rămas doar câteva ateliere corespunzător dotate,dar pun condiţia unor producţii de mare serie iar pentru serii mici sau unicate,solicită nişte preţuri exorbitante...
În plus,se lucrează cu materiale şi configuraţii speciale - pentru care este necesară prelucrarea prin electroeroziune şi tăierea cu laser.Doar în străinătate aş putea reuşii să găsesc parteneri de afaceri care fără a şti ce lucrează anume,ar fi în măsură să realizeze piese în regim de unicat la preţuri acceptabile,corespunzătoare cantităţii de material şi dificultăţii prelucrării realizate.


Vă învârtiţi în chestiuni de teorie generală şi abstractă ; eu vorbesc despre aplicaţiii practice.
Inventatorul cu pricina a realizat un circuit conţinând câte patru piese polare între care a intercalat juguri potrivit unei anumite configuraţii de închidere a liniilor de câmp.Elementul de reacţie şi conversie a "energiei magnetice" este aşa-fel configurat încât se află dispus în toate porţiunile de întrefier pe care le au între ele piesele polare.
Potrivit direcţiei de deplasare a liniilor de câmp,energia magnetică acţionează pe altă direcţie în cadrul fiecărei zone de întrefier,iar mişcarea unitară pe o singură direcţie de deplasare este realizată prin însumare vectorială.
Soluţia motorului magnetic este una geometrică ; trebuie să ştii cum să configurezi şi cum să interpoziţionezi componentele unui astfel de sistem pentru a avea o conversie a energiei în mişcare continuă de rotaţie.
Câmpul magnetic ar putea fi considerat "static",dar în schema clasică a magnetului singular ; "tot şpilul" a fost până la urmă acela de a lua patru magneţi statorici de o formă specială cu o direcţie de polarizare atipică (faţă de ceea ce este acum pe piaţă apropiat de geometria menţionată) şi i-a introdus în cadrul unui circuit magnetic unitar prin intermediul unor juguri lăsând mai multe regiuni de întrefier în care este dispus unul şi acelaşi element rotoric reactiv - vectorial,asupra lui acţionează concomitent forţe care se însumează pe aceiaşi direcţie de rotaţie.
Chestia cu vântul şi apa...au fost nişte simple analogii abstracte,nu încercarea de a susţine că liniile de câmp magnetic s-ar mişca precum nişte curele de transmisie sau fileuri fluide sub presiune...
Evident că pilitura nu începe să se mişte pe hârtia sub care este amplasat un magnet,dar un element rotoric asupra căruia acţionează concomitent câmpul magnetic în mai multe regiuni diferite dar care se însumează pe aceiaşi direcţie de rotaţie - ei bine,DA,acest element mecanic se va roti ! Şi asta fără ca liniile de câmp magnetic să devină mobile ca nişte unde de aer sau apă...


În legătură cu situaţia lui Vuia (reprezentanţii Academiei franceze i-au spus că"realizarea unui aparat de zbor mai greu decât aerul este o himeră",în situaţia în care chiar prin curtea academiei zburau păsări - "aparate" naturale - fatalmente mai grele decât aerul...) sau a lui Vlaicu, ş.a.m.d - există din păcate o mare diferenţă : ei erau consideraţi excentrici sau chiar nebuni,dar pe nimeni nu deranja ca atare realizarea unui aparat de zbor.
Tocmai de aceea,când au adus aparatul de zbor demonstrativ,realizat cu finanţare privată - au primit recunoaşterea de rigoare şi Vlaicu - chiar finanţarea pentru continuarea activităţii sale.
În cazul meu,deranjează - nu este vorba că aceia care menţin regimul de clasificare al informaţiei ar crede că lucrarea asta este o prostie,ci dimpotrivă.
Ea a fost sustrasă inventatorului prin forţă (în situaţia şi legislaţia anului 1984,se făcea aşa-ceva,decesul autorului intervenind în anul 1993...) cam în felul în care li s-au luat oamenilor şi alte bunuri - şi aceasta nu pentru că invenţia sa ar fi fost o prostie,o inepţie,etc - ci dimpotrivă.
Situaţia juridică actuală se poate clarifica şi se va clarifica la momentul oportun.Este necesară realizarea unei variante de motor de putere mare (sute CP) pentru a face pasul următor ; şi mă ocup de asta.


Nu ; la ora actuală nu am decât un model rudimentar aproximativ de mărimea unei cutii de conserve de 1 litru şi care este făcut potrivit unei scheme iniţiale din anul 1973,pentru că mi-a fost mai uşor,mai accesibil ; dar cu acesta nu fac nimic practic - nu ar putea fi decât cel mult un soi de "motoraş de vitrină" ca şi motorul cu apă al lui Ruşeţel.
Nu vreau să merg pe calea lui Ruşeţel ; aş vrea să ies în faţa publicului direct cu un model practic,aplicabil la automobile ; costurile sunt însă importante şi nu pot înainta decât pas-cu-pas,pe măsură ce fac rost de bani.


Alimentată cu curent electric,se învârte... Ca orice motor electric.
Nu sunt eu genul care postează pe You Tube sau care trimite materiale senzaţionale către site-uri care tratează tehnologii neconvenţionale sau free-energy şi alte chestii dinastea.
Treaba asta este concretă şi se pune cam în felul următor :

1,- realizarea unui motor de aplicaţie practică,complet pus la punct şi adaptat comercial ;
2,- formarea unui consorţiu care să cuprindă persoane fizice şi juridice,inclusiv instituţii de stat ;
3,- obţinerea protecţiei juridice printr-o hotărâre judecătorească pronunţată de către Tribunalul Bucureşti ; nu se mai poate ridica problema protecţiei juridice prin brevet,deoarece aceasta nu o putea cere decât inventatorul - acum situaţia juridică este cu totul alta ;
4,- aprobarea proiectului şi obţinerea finanţării din fondurile UE special destinate unor astfel de activităţi,fonduri care pentru România la ora actuală zac neutilizate şi cu riscul de a ne fi retrase la un moment dat ;
5,- încheierea unui contract între consorţiu şi firma/firmele producătoare de motoare/maşini - care să producă şi comercializeze variantele stabilite în final ca fiind comerciabile.

Să le luăm pe rând :

(1) - pentru acest motor,ajutat de câţiva ingineri specialişti şi utilizând documentaţia originală inventatorului şi a dosarului de cercetare pe care acesta l-a condus începând cu 1973,-am realizat desenele şi calculaţia de proiect pentru un motor de câteva sute CP,cu regimul de tracţiune reglabil ; încă de acum mai bine de o lună de zile am compartimentat şi înaintat această documentaţie către nişte parteneri aflaţi în străinătate şi prin intermedierea cărora lucrările să fie trimise către o serie de prestatori aleşi din timp de către noi,încă de-aici din România.Până la ora actuală,o parte din comenzile înaintate nici măcar nu au primit răspuns,altele da - dar presupun preţuri piperate şi suntem în curs de a obţine banii ; cele mai simple lucrări - dar şi neesenţiale - s-au putut deja face ; pentru inventator în 1983-1984 a fost simplu - lucra în cercetare şi nu trebuia decât să facă o listă cu cele necesare ; statul român - aşa socialist cum era...- suporta toate cheltuielile necesare şi finanţa integral munca de cercetare ; pentru noi..,nici nu mai intră în discuţie aşa-ceva ... ;
(2) - membrii acestui consorţiu sunt deja cunoscuţi la ora actuală şi am vorbit separat cu fiecare dintre ei ; au acceptat trei firme private,o catedră din politehnică şi vreo două instituţii de cercetare - până acum ; poate mai câştigăm şi pe alţii după ce vom veni şi cu ceva mai concret... ;
(3) - dacă implic şi statul român în afacerea asta (şi aici lupta este una de culise - pentru convingerea unoir granguri care să fie părtaşi neoficial în chestia asta) voi obţine fără doar şi poate hotărârea judecătorească necesară ;
(4) - cam aceleaşi observaţii generale şi pentru deblocarea banilor UE destinaţi finanţării activităţii de cercetare ; aceşti bani nu ar fi daţi pe producţie comercială (nici nu ar fi legalmente permis...) ci pentru cercetare în vederea stabilirii unui model comerciabil pentru acest motor ; "comerciabil" înseamnă - să ofere siguranţă şi uşurinţă în exploatare,să nu fie chiar de un randament excesiv de bun,să aibă subansamble şi piese de schimb care să poată fi uşor produse industrial şi schimbate de către utilizator ; exploatarea lui să fie de aşa natură încât să presupună uzura unora dintre piese ori subansamble şi deci,înlocuirea lor după un interval rezonabil de timp,etc,etc ;
(5) - după ce există modelul comerciabil,el mai trebuie şi preluat ca atare de către un mare producător de maşini sau motoare,pentru a fi introdus în producţie de serie şi comercializat prin reţeaua de desfacere...

Imediat după trecerea de etapa protecţiei juridice,vom putea să publicăm (reviste,ziare,cărţi,broşuri publicitare,internet) datele tehnico-ştiinţifice de bază privind acest motor : schema de principiu,bazele teoretice,analize comparative faţă de toate celelalte "motoare electrice" construite până acum,etc,etc. Motoraşul care este la mine pe birou - lângă calculator - poate fi orice într-un filmuleţ You Tube : o cutie cu un ax care se învârte şi se vede că are fir electric de alimentare
Hodoronc-tronc ,- o astfel de imagine nu ar spune nimănui nimic... Nutresc speranţa că încet-încet voi reuşi să ies din situaţia asta şi să parcurg etapele susmenţionate


Problema a fost şi este una...politică ; motorul magnetic românesc a fost realizat şi experimentat în perioada 1983-1984 lucrarea de cercetare fiind finanţată integral de către Stat,via ICPE-Bucureşti şi ICEMENERG (unde lucra defel inventatorul);
de ce după constatarea performanţelor deosebite ale acestui sistem de propulsie,au fost imediat confiscate toate dispozitivele experimentale,documentaţia şi orice alte dovezi iar programul de cercetare a fost imediat oprit şi cercetătorii din componenţa colectivului respectiv au fost în mod deliberat detaşaţi cu serviciul în toate colţurile României,deşi iniţial toţi erau din Bucureşti !?!!
Pentru că lucrarea a fost predată la ICE Dunărea pentru a fi vândută în occident ca secret industrial,fapt care s-a şi realizat dar finalmente de către ICE Felix,care se ocupa de contracte şi negocieri de acest gen ,- a făcut RSR nişte bani grei de tot din afacerea asta... Ce s-a ales din aceşti bani ?! Aş putea să răspund..,dar mai bine nu mă amestec în acest subiect.
Şi actualmente problema este una politică... Eu nu sunt un tip oarecare,"venit cu pluta" - am avut şi încă mai am unele relaţii de rudenie şi alt gen de relaţii până "la nivel înalt" ; anul trecut am insistat în mod deosebit pentru (re)lansarea publică a acestei lucrări tehnico-ştiinţifice care a fost bine îngropată,dar m-am trezit cu nişte reacţii virulente din partea unora - mi s-au trântit nişte uşi în nas,mi s-a tăiat finanţarea pe care o aveam,m-am trezit şi cu mesaje dubioase din partea anumitor cercuri de interese - care au început să mă ameninţe mai mult sau mai puţin voalat.Şi uite aşa...
Problema nu este în primul rând aceea a banilor - banii vor veni..,mai mult sau mai puţin ; problema de bază este aceea a acceptului unor sus-puşi de a permite lansarea publică a acestei invenţii cu un deosebit impact economic,social şi...moral.


Energia magnetică se consumă - dar lent ; la magneţii permanenţi de foarte bună calitate sunt necesari ani de zile pentru diminuarea acestei energii.
În privinţa preţului de comercializare - uite ce e... Dacă voi reuşi să scot la lumină şi să lansez public această veche invenţie românească,-aceasta nu se va putea face în definitiv decât cu participarea unor sus-puşi care vor vrea evident să câştige din asta mai mult decât câştigă actualmente din afacerile lor cu gaze naturale,petrol şi mă rog,ce mai învârt ei în prezent... Mă tem că EI vor aranja lucrurile de aşa-natură încât să nu fie prea ieftin.Eu...!?! Eu măcar de-aş reuşi să parcurg etapele menţionate în postările anterioare - să fac din treaba asta o chestiune publică,de aplicare generală în cadrul economiei naţionale : un motor magnetic de acest tip reuşeşte o conversie eficientă a energiei magnetice în energie cinetică,pentru 1 metru-cub de miez magnetic (adică cca.8 tone) realizând 40 MW putere utilă !
Dacă măcar partea juridică o voi rezolva,din acel moment îmi voi putea permite să postez informaţii tehnice detaliate nu doar...susţineri,care pot fi crezute sau nu de către cei ce le citesc.
Oricum,nu-mi serveşte absolut la nimic să mint oamenii pe această temă - mai ales că şi-aşa este internetul deja plin de minciuni şi tot felul de escrocherii... Nu cer bani de la nimeni,chiar dacă avem întradevăr dificultăţi şi din acest punct de vedere - asta este treaba noastră,în cercul restrâns de acum.
O cădere internaţională a pieţei petroliere,vreun nou atentat de mari proporţii sau o lovitură serioasă în interesele companiilor petroliere multinaţionale - ar funcţiona ca un context excelent pentru lansarea acestei afaceri iar grangurii autohtoni s-ar putea arăta brusc mult mai receptivi la aşa-ceva...


Când s-a deschis programul de cercetare colectivul ICEMENERG(de unde era şi inventatorul şi conducătorul programului) şi ICPE,tocmai asta au bătut tam-tam şi pe tema asta au obţinut iniţial aprobările : independenţa energetică a RSR faţă de URSS,de unde importam masiv - ca şi acum de altfel - gaze naturale,etc ; aşa s-a pornit la drum,tocmai în această idee...!
CINE din PCR a intervenit atât de agresiv pentru a zădărnici acest program de asigurare a independenţei totale faţă de URSS !?! Probabil tot aceia care au intervenit câţiva ani mai târziu pentru îndepărtarea lui N.Ceauşescu de la conducerea PCR... Aceia care ne conduc astăzi..,c'est a dire.


Dacă admitem că densitatea unui magnet permanent pe bază de pământuri rare este de 11,5 grame/cmc,şi cum 1 metru-cub are 1.000.000 cmc,rezultă o masă de 11.500 Kg / metru-cub dar 100 Kg înseamnă doar masa unui volum de circa 0,008695652 dintr-un metru-cub ; admiţând valoarea energiei magnetice de 200000 joule/metru-cub,obţinem o valoare de 1739,130435 Joule pentru 0,00869 metri-cubi - cca.178 Kgf . m dar aceasa este o valoare pur teoretică ţinând de puterea intrinsecă a magnetului ; pentru calculul portanţei magnetului se utilizează şi alte elemente de calcul printre care şi suprafaţa străbătută de liniile de câmp ; în cazul unui motor cu magneţi permanenţi această suprafaţă poate fi foarte mare şi aceasta printr-o anumită configurare a pieselor polare şi componentei rotorice străbătute de liniile de câmp.
La magneţii permanenţi pe bază de pământuri rare,inducţia depăşeşte adesea valoarea 15.000 Gauss iar suprafaţa pe care acţionează liniile de câmp depinde de dimensiunea motorului şi felul în care a fost configurat acesta ; în cazul motorului pe care îl am eu în vedere,din capul locului s-a urmărit obţinerea unei valori maxime pentru S,deci geometria componentelor motorului este de aşa-natură.
Dacă avem B=15000 Gs şi S= 300 cmp,forţa dezvoltată este de ordinul 2700 Kgf.

[spacetrax]

NEXT PART OF THE TEXT

Attached are files as proof that Nicolae Moraru really existed and made PMMs

eu am avut şi am acces la surse de documentare la care dumneata nici să visezi nu ai voie...
Magneţii permanenţi pe bază de pământuri rare au energia specifică (capacitatea de stocare energetică) de cca.200 Kj / metru-cub adică 200.000 Joule / metru-cub,cu intensităţi ale câmplui magnetic generat cuprinse între 9000 şi 15000 Gs.
AceÅŸtia sunt „parametrii de material” â€" stabiliÅ£i convenÅ£ional tocmai pentru a se putea compara între ele proprietăţile magnetice ale diverselor materiale magnetice.
Dacă vrei să calculezi forÅ£a de tracÅ£iune dezvoltată de un magnet sau „forÅ£a portantă” a acestuia â€" aplici formula generală pe care am postat-o deja,ÅŸi care depinde de valoarea câmpului magnetic generat dar ÅŸi suprafaÅ£a pe care acÅ£ionează liniile de câmp (fluxul magnetic,în speţă...) ; valoarea de 200 KiloJoule (...nu 200 Joule) nu reprezintă decât un parametru de calitate magnetică al magneÅ£ilor din pământuri rare,nu o valvoare de calcul pe baza căreia stabileÅŸti forÅ£a portantă sau de tracÅ£iune în cadrul unei aplicaÅ£ii concrete.

1 Kgf.m = 9,80665 Joule = 9,80665 x 10 ^ 7 erg â€" pentru conformitate…


Nota : “ ^ ” â€"semnifică „la puterea...” iar „ x ” este simbolul matematic al operaÅ£iunii de înmulÅ£ire.

Nelămuriri privind relaţia F = ( B / 5000 ) ^ 2 x S !?!

Simplu :
Întrefierul are volumul V = l x S (unde l = distanţa de la polii magnetului la piesa acţionată de acesta ; iar S = suprafaţa străbătută de liniile de câmp)
ÅŸi

energia magnetică utilă este
W = (B^2 x l x S) / (2 x permeabilitatea magnetică)

echivalentul energiei magnetice în lucru mecanic este W = F x l iar 1 Joule = 1 N x m de unde

F = ( B^2 x S ) / ( 2 x permeabilitatea magnetică) în Sistemul Intrnaţional

Dacă trecem în Sistemul Mecanic ,-

F = ( B^2 x 10^-8 x S x 10^-4 ) / ( 2 x 1,256 x 10^-6 x 9,80665 ) adică aproximativ â€"

F = [( B / 5000 ) ^2] x S în (Kgf) cu B în gauss şi S în centimetri-pătraţi.



Încă de la debutul activităţii de cercetare pe această temă - în 1973 - s-a lucrat în paralel pe ambele scheme : cu magneţi permanenţi şi cu electromagneţi ; în final a câştigat "partida" modelul cu electromagneţi deoarece pentru o anumită forţă dezvoltată este mult mai compact şi cu masă totală mai redusă ; se poate merge şi pe schema cu magneţi permanenţi dar pentru o putere dată va fi necesară o cantitate şi un volum mult mai mare de magnet ; doar dacă se lucrează cu cele mai bune aliaje de pământuri rare (materiale foarte scumpe...) situaţia s-ar mai putea echilibra într-o anumită măsură. Electromagneţii,deşi necesită surse de cc pentru excitare secvenţială,dezvoltă puteri mari şi sunt cu mult mai ieftini decât magneţii permanenţi ; mai grav,în schema inventatorului român la care m-am referit,piesele polare ale motorului sunt polarizate pe o direcţie atipică magneţilor care se produc acum la ROFEP-Urziceni ; pentru a produce în România magneţii necesari acestui motor,ar trebui mai întâi realizate în fabrică matriţele de turnare a aliajului şi polarizare magnetică...

Deci,pe scurt - răspunsul este DA,se poate doar cu magneţi permanenţi dar în definitiv,nu este avantajos.


După modelul forţei electrostatice şi a celei gravitaţionale,considerate ca "forţă centrală" ,- forţa conservativă acţionează asupra unui punct material aflat într-un câmp de forţe şi depinde numai de poziţia acestui punct material,nu şi de masa sau acceleraţia lui ;
or,valoarea forţei (electro)magnetice depinde şi de viteza şi masa (ori sarcina electrică) a punctului material...
Iată de ce,în opinia mea,forţa magnetică nu poate fi considerată ca "forţă conservativă"...

De pildă,forţa (electro)magnetică ce acţionează asupra unui purtător de sarcină este dată de produsul vestorial dintre viteza particulei şi valoarea inducţiei magnetice aplicate,dar şi sarcina electrică a acestei particule (care depinde de masa sa) - iată deci o forţă magnetică (Lorentz) a cărei valoare este direct dependentă de viteza şi masa punctului material asupra căreia acţionează...
Addenda :
forţa (electro)magnetică este dependentă de valoarea câmpului şi inducţiei magnetice,iar aceasta din urma depinde totodată de sursa de câmp magnetic şi de proprietăţile mediului înconjurător - o altă caracteristică antagonistă definiţiei teoretice a forţei conservative.
Energia magnetică este un parametru de material - specific fiecărui material magnetic - şi care se exprimă funcţie de unitatea de volum a (electro)magnetului ; câmpul magnetic este determinat tot de calitatea magnetului şi ar putea fi considerat ca format din forţe conservative (liniile de câmp având o geometrie închisă,determinată spaţial iar valoarea câmpului generat de un magnet nedepunzând de punctul material asupra căruia acţionează ci de distanţa la care acesta se află ; inducţia magnetică este însă dependentă de mediul ambiant şi de proprietăţile punctului magnetic iar forţa magnetică generată în niciun caz nu poate fi considerată conservativă.
Câmpul magnetic - da ;
inducţia magnetică - nu ;
forţa (electromagnetică) - nu.


ca şi în cazul câmpului electric sau gravitaţional,câmpul magnetic este vectorial dar este şi determinat de intensitatea sursei sale ; o forţă conservativă acţionează asupra unui punct material aflat într-un câmp de forţe şi depinde numai de poziţia acestuia,nu de masa şi acceleraţia sa.Din punct de vedere al configuraţiei,este o forţă centrală - deci este caracterizată printr-un centru de forţă.Totuşi,câmpul magnetic are o geometrie aparte - liniile de câmp se distribuie în cercuri concentrice în jurul unui conductor electric,tot în cercuri şi faţă de centrul magnetului(ieşind prin polii acestuia)geometrie care desparte în mod clar forţele ce generează câmpul magnetic de modelul "forţelor centrale" care acţionează drept ,suportul forţei acţionând permanent printr-un punct fix şi depinzând doar de distanţa până la acel punct care este centrul de forţă ; or în cazul câmpului magnetic,acţiunea liniilor de forţă nu este dreaptă şi nu depinde doar de distanţa punctului material ci şi de poziţia polilor,de natura punctului material,a mediul ambiant,etc.
Forţe centrale care în mod clar sunt conservative,ar fi forţa gravitaţională sau cea electrică. Câmpul magnetic este format din linii de forţă dar care sunt curbe concentrice cu ieşirea pe la polul sud şi intrarea pe la nord - deci nu se poate spune că un câmp magnetic ar fi o "forţă centrală" - cum este cea a câmpului electric,gravitaţional,etc.
Forţa conservativă acţionează asupra unui punct material aflat într-un câmp de forţe depinzând numai de poziţia acestuia şi are acelaşi modul şi direcţie cu potenţialul scalar,dar sens invers,iar în cazul deplasării punctului material lucrul mecanic efectuat va depinde numai de poziţia iniţială şi finală a punctului,nu şi de forma traiectoriei sale.
Potenţialul scalar în cazul câmpului magnetic este chiar potenţialul magnetic,acesta depinzând de poziţia punctului material şi deci de punctul în care se aplică vectorul ; direcţia forţei este aceiaşi cu a vectorului .
Lucrul mecanic este întradevăr legat de poziţia iniţială şi cea finală a punctului material asupra căruia se acţionează...

Deci,câmpul magnetic ar trebui totuşi să poată fi considerat ca format dintr-o sumă de forţe conservative,cu toate că există mai multe neregularităţi relativ la modelul teoretic al forţei conservative şi faţă de "forţele centrale",care în mod clar sunt conservative.

Aşadar,după cum vedeţi din raţionamentul de mai sus - există argumente pro şi contra.Am încercat să vă răspund utilizând cunoştinţele mele generale şi...logica. Pentru astfel de probleme de teorie abstractă vă recomand să vă adresaţi totuşi unui teoretician de meserie,dosarele de cercetare privind motorul magnetic - pe care eu le deţin - neconţinând astfel de teorie ci...aspecte mult mai practice ; configurarea geometrică a pieselor polare,relaţiile de calcul,tabelare cu parametrii înregistraţi,etc.
iată şi părerea celor de la wikipedia :
http://en.wikipedia.org/wiki/Conservative_force
Dar nu băga mâna în foc... Dacă ai cercetat atent raţionamentul meu - există argumente pro şi contra. Câmpul magnetic are o geometrie cu totul şi cu totul aparte,chiar dacă seamănă în unele privinţe cu alte câmpuri fizice...
Mai mult,nu trebuie să confunzi ideea de "conservare a energiei" cu incapacitatea acelei energii de a produce lucru mecanic asupra unui punct material pe care acţionează...
Vezi dumneata,Soarele îşi păstrează energia gravitaţională - dar cu acest câmp gravitaţional învârte atâtea corpuri cereşti în jurul său,dezvoltând un lucru mecanic foarte mare.
Atât forţa gravitaţională,cât şi cea electrică sau magnetica,pot fi considerate forţe conservative - cu toate acestea ele dezvoltă lucru mecanic asupra unor corpuri,fără ca asta să presupună consumarea forţei electrice sau gravitaţionale sau magnetice...


Pentru toţi aceia care doresc să-şi construiască un vehicul tractat magnetic (electric) dar fără ca pentru aceasta să aibă pretenţa de a accede la documentaţie nepublică ,- continui să recomand "motorul cu reluctanţă variabilă" şi în special varianta ameliorată a acestui tip de motor (electro)magnetic,realizată încă de la finele anilor'60 de către fraţii Jean şi Jaques Jarret.Pentru aceasta,o valoroasă lucrare de documentare care oferă formulele şi metodele de calcul inclusiv exemple de calcul şi proiectare,este "Motoare sincrone cu magneţi permanenţi şi reluctanţă variabilă" întocmită de conf.dr.ing.Răzvan Măgureanu şi ing.Nicolae Vasile,lucrare apărută în Editura Tehnică 1982.
Faţă de informaţiile din cadrul acestei lucrări,puteţi adăuga pe acelea venite din partea brevetelor fraţilor Jarret (pe care din câte ştiu le-am postat chiar eu pe acest topic) pentru a obţine o variantă perfecţionată a motorului magnetic cu reluctanţă variabilă. Aceste motoare pot fi compacte şi puternice,fiind destul de fiabile pentru a-şi găsi aplicaţii în domeniul propulsiei, pentru motociclete,vehicule electrocinetice uşoare pe care amatorii le pot proiecta după nivelul lor de imaginaţie şi de cunoştinţe tehnice.
Evident,pentru o anumită putere generată,astfel de motoare trebuiesc alimentate de la o sursă de curent capabilă se ofere cu cca.15-20% mai multă putere,sursă capabilă a fi îmbarcată de către vehicolul respectiv.
Recomand acumulatorul plumb-acid de tip bipolar (nesulfatabil) cu electrozi granulaţi şi electrolit gelatinat , acumulator care poate fi cu uşurinţă construit artizanal folosind materii prime şi materiale recuperate de la bateriile acumulator Pb-acid clasice,degradate.Nu le aruncaţi ! Recuperaţi din ele măcar grătarele de Plumb (chiar dacă acestea dunt degradate...) pentru că veţi putea granula aceste grătare şi face din ele un alt acumulator Pb-acid,mult mai performant decât cel clasic şi pe deasupra nesulfatabil...
Acest tip perfecţionat de acumulator Pb-acid de tip bipolar,are proprietatea de a avea o mare capacitate de stocare raportată la masă (Kwh/Kg sau mai des se exprimă în Ah/Kg) deci pentru o anumită greutate are putere mult mai mare decât un acumulator clasic ; mai mult - nu necesită acele masive şi foarte grele "bac"-uri de plumb turnat,la acesta electrozii şi electrolitul (gelatinos) putând fi amplasate în recipiente uşoare din materiale plastice sau aluminiu (aluminiul fiind singurul metal comun şi larg utilizat,care nu este atacat de acidul sulfuric de slabă concentraţie) deci mai mult de 90% din masa unui acumulator dinacesta este reprezentată de către sistemul electrozi-electrolit,adică generatorul electrochimic propriu-zis...
Menţionez că acest tip de acumulator a fost inventat şi experimentat încă din anul 1969,în România,de către acelaşi inginer şi inventator care a făcut şi "motorul magnetic" despre care am vorbit eu pe acest topic,atât cât mi-am permis să vorbesc.
Dacă vă construiţi acasă un vehicul cu motor magnetic de reluctanţă variabilă de tip Jarret,îl veţi putea alimenta cu un astfel de acumulator - al are să vă ofere o autonomie de câteva ore şi motorul poate dezvolta 100-130 Km/h ; în plus,un acumulator Pb-acid de tip bipolar cu electrozi granulaţi şi electrolit gelatinos se poate reîncărca într-un interval de timp cu mult mai scurt decât acumulatorii clasici.


Te referi probabil la aşa-numitele "magnetic shields"... Am văzut numeroase scheme bazate pe intercalarea de magnetic shields între piesele polare statorice şi rotorice ; niciuna cu adevărat funcţională...
Cunosc cel puţin doi ingineri din Bucureşti care de ani de zile se zbat să pună la punct o schemă funcţională de asemenea motor cu scuturi magnetice,şi este vorba de persoane...bine puse în temă,care lucrează la OSIM şi sunt la curent cu tot ceea ce apare nou pe piaţa internaţională ; cel puţin unul dintre ei a cheltuit până acum sume mari de bani în încercarea de a găsi o astfel de soluţie,încercând toate schemele posibile,inclusiv cele de pe net,oferite de către aceia care se laudă că au găsit secretul.Cât despre mine,-nu am fost de acord să le dau nimic din informaţia pe care o deţin ; cel puţin câtă vreme nu îmi oferă un statut bine determinat în cadrul afacerilor pe care le învârt ei...
Aşa cum am arătat încă din prima mea postare pe acest topic - vă pierdeţi timpul şi banii cu acele "magnetic shields" ; nu aici stă ascuns secretul motorului magnetic... Cred că am mai precizat faptul că în veritabilul motor magnetic liniile de câmp sunt perfect închise în cadrul unui jug (deci nu sunt deflectate sau împiedicate să parcurgă traseul lor normal...) care conţine piesele polare statorice considerate componenta activă a motorului iar elementul rotoric ce nu are niciun fel de magnet pe el este componenta reactivă.Chestia asta descrisă aici de mine în câteva cuvinte este complet în afara oricărei scheme clasice şi nici nu o găseşti în noianul de brevete şi alte "minunăţii" care sunt pe internet.
În ultimii trei ani am fost ba ademenit cu tot felul de promisiuni,ba ameninţat,ba insultat,etc - în speranţa că voi da pe gratis ceea ce nu este şi nici nu poate fi gratis ; dacă se va scoate într-un final la suprafaţă chestia asta,se va face doar în mod cinstit,prin forme contractuale şi evident,pe bani grei...
Am mai postat aici ultimul brevet în materie de "magnetic shield" - Ok,îl mai postez încă odată dacă tot se mai crede în formula asta ; dar,vă asigur că aceia care au încercat pe banii lor să reproducă asemenea scheme,n-au reuşit să scoată de la rotor mai mult de o rotaţie şi jumătate.Cel mult...


Funcţionează prin interacţiunea de câmpuri magnetice şi respectiv prin variaţia reluctanţei magnetice,utilizând curentul electric pentru excitaţia miezului magnetic şi schimbarea alternativă de polaritate la cel puţin una din piesele polare ale motorului - schimbare necesară căci altfel nu s-ar putea roti partea rotorică.
Nu mă interesează "invenţiile" prezentate pe internet - în repetate rânduri,în toate afirmaţiile mele (inclusiv din postările de pe acest forum) am contestat aceste lucrări,ca fiind realmente nefuncţionale ; în acest sens,nu trebuiesc decât citite atent postările subsemnatului,nu este nevoie de călătoria transdimensională în vreun alt univers.
"Motoarele magnetice" ( - am pus ghilimele pentru că această noţiune nici măcar nu a fost şi nu este bine precizată până în momentul de faţă...) pe care le am eu în vedere şi dintre care unul este deja realizat,sunt acestea două :
- varianta de motor realizată în anul 1973 de către un colectiv de specialişti români sub numele de "motor electric pe pernă magnetică" - dosarul de cercetare 00.78406/12.04.1974 şi în varianta perfecţionată ,- dosar nr.00.83463/26.09.1975 sub denumirea de "procedeu şi agregat pentru propulsarea vehiculelor mototerestre cu energie electrică" şi nr.00.99510 / 12.12.1979 cu titlul "motor electric cu pernă magnetică" ; varianta aceasta reprezintă un motor electric mult înbunătăţit,la care a fost modificată geometria aplicării liniilor de câmp şi s-a redus mult masa bobinajului de excitaţie necesar,inclusiv energia electrică cheltuită pentru excitarea secvenţială a pieselor rotorice ; am un singur exemplar de asemenea motor,de dimensiuni reduse ; este o variantă mult ameliorată a "motorului electric" clasic ; pentru excitarea pieselor polare ale motorului se utilizează acumulatoare Plumb-acid cu electrozi granulaţi şi electrolit gelations,surse compacte de cc de mare capacitate,masă foarte redusă (comparativ cu acumulatoarele Pb-acid clasice care sunt foarte grele) şi autonomie bună ;
- varianta de motor realizată cu începere din anul 1983 în cadrul dosarului cu titlul "maşina cu mişcare rotativă acţionată cu energie pur magnetică",dar şi dosarul 00.148.800/22.11.1991 privind "maşina rotativă de curent continuu fără colector" ;

toate aceste motoare ,fie că au reprezentat ameliorări ale schemelor clasice ,fie că au aplicat scheme cu totul noi,au reprezentat rezultatul muncii de cercetare a unui colectiv format din oameni bine pregătiţi în acest domeniu şi ale căror lucrări au stat şi stau în cea mai mare parte sub regim clasificat ; sunt motoare care merg potrivit legilor cunoscute ale fizicii şi aplicând în mare parte relaţiile de calcul cunoscute,atâta doar că rezultatele obţinute sunt mult mai bune în acest caz...
Funcţionarea unui astfel de motor se face în cadrul universului tridimensional specific dimensiunii materiale,nefiind deci nevoie de vreo "tranziţie dimensională" sau "trecerea în hiperspaţiu",etc,etc.

Singura problemă este că nu pot discuta acum despre aceste lucruri,pentru că ar însemna să dau cu şutul în propriile mele interese (materiale) , în plus fiind necesar să mă asigur că nu deranjez pe nimeni din mai-marii zilei ; ah,am uitat să fac o precizare - offtopic- : orice afacere de mare anvergură ai vrea să începi în România,trebuie acceptată de către un anumit cerc de potentaţi,care încârt afaceri de proporţie naţională şi internaţională - în special acelea cu petrol şi gaze naturale,dar şi cu alcool şi tutun,importuri alimentare, "privatizări cu cântec", afaceri imobiliare,etc,etc.
Ä,ÅŸtia sunt cei care zic DA sau NU.


Dosarele având codificările pe care le-am trecut în cadrul unei postări precedente,nu sunt de pe net sau alte baze publice de date.
de pildă dosarul nr.00 - 46150 din 1963 cu titlul "Procedeu şi instalaţie electronică de apărare antiaeriană şi anticosmică", are explicată până în cel mai mic amănunt tehnica războiului climateric şi geofizic, inclusiv tabelarele conţinând observaţiile experimentale


1,- Nu.În 1983-1984 eu nu eram implicat sub nicio formă în aşa-ceva fiind la acea vreme şi mult prea tânăr pentru a mi se permite un astfel de amestec ; abia după 1993 (după decesul inventatorului care era şi conducătorul echipei de cercetare) am primit accesul la acest dosar şi abia după anul 2003 mi-am putut permite să încerc punerea în practică a lucrării respective - în anul 2004 am participat la o sesiune de comunicări ştiinţifice organizată de OSIM prilej cu care am ţinut o alocuţiune referitoare la acest inventator şi lucrările sale deosebite,complet necunoscute publicului larg ; ulterior am lucrat în plan strict privat pentru realizarea unei replici experimentale de mici dimensiuni,care s-a şi realizat prin 2006.Lucrarea aceasta s-a făcut în două variante - una din 1973,cealaltă din 1983.Varianta simplă (1973) am putut-o replica,la cealaltă încă lucrez.
2,-Despre testările pe Dacia şi TV din 1983-1984,nu ştiu decât din cadrul documentaţiei pe care am parcurs-o şi care conţine totalitatea observaţiilor ce s-au făcut pe tot timpul experimentării,note de mână ale inginerilor din echipa respectivă,câteva fotografii alb-negru,etc. Ştiu că toate mijloacele experimentale au fost ridicate de către Direcţia a IV-a dar nu cunosc soarta finală a acestor obiecte şi unde se află ele în momentul de faţă,dacă mai există.
3,- Da.Ştiu că invenţia a fost vândută prin intermediul ICE Crescent care a negociat şi încheiat contractul,banii fiind trecuţi în contul ICE Dunărea ulterior. Cumpărătorul a fost o firmă fictivă din SUA iar banii cu care s-a plătit proveneau din conturi guvernamentale.Este treaba cumpărătorului de ce a cumpărat aşa-ceva şi ce are de gând să facă...
Nu mă deranjează această situaţie pentru că brevetul s-a eliberat mai târziu de către România,iar vânzarea respectivă este din mai multe direcţii lovită de nulitate absolută - proprietatea intelectuală şi recunoaşterea juridică a acesteia au apărut mai târziu iar documentele oficiale nu au făcut obiectul vreunei alte tranzacţii ; s-au vândut aşadar nişte informaţii tehniceca atare,nu un patent sau o licenţă de fabricaţie... Dacă s-ar fi procedat la vânzarea unui brevet existent sau la cedarea unei licenţe - atunci dpdv juridic,n-aş avea niciun drept în faţa americanilor.Dar nu este cazul.


Acum,puţină istorie...ilustrată ; aşa cum am mai spus,încă de la finele anilor '60,un colectiv de ingineri-cercetători români sub conducerea lui N.Moraru a pus la punct o sursă electrochimică posibil atât primară cât şi secundară (acumulator) care deşi era bazată tot pe clasicele reacţii electrochimice plumb - acid sulfuric - sulfat de plumb,era nesulfatabilă,uşoară,de putere mult mai mare raportată la masa activă (electrozi-electrolit) şi nici nu necesita acel clasic bac de plumb al bateriilor Pb-Acid clasice (aşa cum sunt acestea şi în clipa de faţă...) : este vorba de "sursa electrochimică bipolară cu electrozi granulaţi şi electrolit gelatinos" - lucrare de cercetare-dezvoltare care s-a desfăşurat cu acordul şi deplinul suport al autorităţilor de atunci,pentru care s-a decis "scoaterea din producţie" a inginerilor angrenaţi în această activitate şi totodată li s-a pus la dispoziţie uzina Acumulatorul,pentru construcţie şi testări - postez aici o serie de documente referitoare la evenimentele descrise mai sus.
Deja în 1970 aveam o sursă electrochimică secundară de mare putere,uşoară şi fiabilă,nesulfatabilă,prevăzută cu electrozi bipolari sub formă granulată şi electrolit gelations,capabilă de a funcţiona în regim de descărcare fără niciun pericol ; imediat după aceasta,deci începând cu 1971,acelaşi colectiv care se ocupase cu ducerea la bun sfârşit a programului de cercetare pentru îmbunătăţirea acumulatorului Pb-Acid,a trecut la un alt program de cercetare privind remotorizarea Daciei 1300 (creaţie din 1969 a industriei româneşti constructoare de maşini) astfel încât motorul sub licenţă Renault (de la care se păstra şi adapta cutia de viteze)să fie în mare parte înlocuit cu un motor neconvenţional de producţie integral românească,alimentat cu energie electrică provenită de la acumulatorii perfecţionaţi de care am amintit mai înainte.
La început s-a venit cu ideea utilizării unui motor electric preluat de la un motostivuitor electric,şi adaptat ; la început s-a mers pe această soluţie,dar au fost necesare 30-40 baterii-acumulator de tipul celuor amintite mai sus,care,deşi erau foarte uşoare în comparaţie cu acelea clasice,totuşi ocupau volum mare,făcând portbagajul inpracticabil... În plus,după descărcare necesitau circa 6 ore pentru o reîncărcare completă - mult mai puţin decât la o baterie-acumulator clasică,dar încă prea mult pentru un vehicul care să poată înlocui cu succes vehiculele clasice cu motoare termice...
Situaţia de mai sus era cea de la nivelul lui 1971 ; după ce s-a constatat că soluţia iniţială nu este mulţumitoare,s-a încercat aplicarea motorului cu reluctanţă variabilă de tip Jarret,care pe atunci era o apariţie relativ recentă în lumea ştiinţifică.
Calculaţia pentru motorul cu reluctanţă variabilă a fost realizată şi s-a concluzionat că deşi acest tip de motor este mult mai compact şi mai fiabil decât alte motoare electrice,el nu rezolvă problema pe fond - fiind încă necesar un număr mare de acumulatori care ocipă un volum mare şi nu se pot reîncărca foarte repede.
Astfel,încă din 1972 activitatea de cercetare s-a reorientat către perfecţionarea motorului electric clasic,în sensul reducerii masive a consumului de energie electrică. Pentru aceasta logica spune că trebuie înbunătăţit randamentul transformării în lucru mecanic a forţei electromagnetice dezvoltate prin interacţiunea câmpurilor învârtitoare dezvoltate de către stator (cel mai adesea) cu câmpul indus în rotor.
Până în 1973,cercetarea a condus la obţinerea unui motor electric la care felul şi configuraţia interacţiunii câmpurilor magnetice de pe stator şi rotor nu mai semăna cu nicio schemă clasică a niciunui tip de motor electric realizat public până atunci sau de-atunci şi până astăzi : a fost numit "motorul electric cu pernă magnetică" ; acest motor nu mai era propriu-zis "alimentat" cu energie electrică,ci doar excitat secvenţial,curentul electric alimentând aparatura auxiliară a motorului,nu piesele polare propriu-zise.Aceasta a condus imediat la uşurarea deosebită a pieselor polare care s-au văzut eliberate de masivele bobinaje pe care le cunoaştem din tehnica motoarelor electrice clasice.
În acest fel,curentul electric alimentând doar aparatura de comutaţie secvenţială,cantitatea de curent electric absorbită, a scăzut foarte mult şi motorul de cca.42 CP a putut fi "alimentat" cu doar 3-4 baterii-acumulator (varianta perfecţionată de acumulator,de care am vorbit mai sus) ; "motorul pe pernă magnetică" a echipat Dacia 1300 încă din 1973 iar rezultatele au fost impresionante ! Cu titlu general,menţionez că motorul pe pernă magnetică nu utilizează clasică pereche inductor- indus ci pereche inductor-inductor (element inductor pe stator dar şi pe rotor la fel)cele două piese polare având tendinţa de a se induce reciproc,fapt care nu se poate petrece,formându-se astfel "perna magnetică".
Ulterior,începând cu 1981 şi până în 1984,a fost realizată o variantă perfecţionată a acestui motor electric cu pernă magnetică,variantă la care curentul electric de excitaţie putea fi asigurat de un singur acumulator,"perna magnetică" fiind cea care realiza lucrul mecanic şi deci,tracţiunea.
Ulterior,activitatea de cercetare din cadrul acestui dosar a culminat cu lucrarea ce a purtat denumirea "Maşină rotativă (motor) cu energie pur magnetică" - varianta cea mai avansată a acestui motor.
În ataşement sunt nişte extrase din cadrul maculatorului personal al şefului de echipă ; sorry,dar nu mi-am putut permite să scanez nimic din documentaţia "oficială",pentru că în aceasta apar prea multe amănunte deranjante - denumiri de persoane,ştampile,numere de înregistrare,numele unor ofiţeri,etc - ar fi trebuit să cenzurez foile până ajungeau ilizibile...
În maculator,şeful de echipă şi-a făcut o serie de notiţe privind planificările din cadrul acestei activităţi,ordinea operaţiunilor, câteva desene privind carcasa,capacele sau alte elemente "auxiliare" ale motorului,etc,etc.

"motorul electric pe pernă magnetică" din 1973,varianta modernizată a acestuia realizată în 1983 şi ulterior,"motorul cu energie pur magnetică",sunt opera unui colectiv de cercetare format din ingineri specializaţi şi care a pornit practic de la motorul electric clasic - s-au pus pe hârtie toate caracteristicile negative sau limitative ale acestui motor şi rând pe rând, pentru fiecare impediment s-a venit cu soluţii ; această muncă a durat ani buni şi a însemnat mii de încercări şi modificări ale schemelor,combinaţii între soluţiile propuse,etc ; nicio clipă acestor cercetători nu le-a trecut prin minte să...încalce legile fizicii ; ei şi-au dat seama că -
a,- trebuie modificată schema clasică inductor-indus cu o schemă de tip inductor-inductor,în întrefierul acestora formându-se ceea ce ei au denumit "perna magnetică" ;
b,- trebuie eliberat rotorul de masivele încărcături de bobinaj specifice tahnicii clasice a motorului electric ;
c,- alternanţa interacţiunilor de câmp magnetic dintre stator şi rotor,comutaţia şi comanda mişcării de rotaţie trebuie să vină de la un aparat auxiliar motorului propriu-zis,neimplicând direct piesele polare,deci au eliberat piesele polare de bobinaj lăsându-le să formeze doar "perna magnetică",iar alternanţa polarităţilor magnetice au trimis-o către un auxiliar al motorului,acesta fiind cel care necesita alimentare cu curent electric de excitaţie secvenţială,nu unul care să fie utilizat "în tracţiune",ca la "motoarele electrice" clasice ;
d,- în acest fel au uşurat foarte mult masa pieselor polare raportat la puterea motorului,prin eliberarea acestora de masivele şi costisitoarele bobinaje pe care le cunoaştem din tehnica clasică ; au format o interacţiune magnetică permanentă între stator şi rotor,dar fără ca aceasta să presupună apariţia unor forţe contraelectromotoare,aplicarea vreunei scheme de tip inductor-indus (cu toate marile dezavantaje pe care aceasta le aduce...) ; au repartizat problema alternanţei de polaritate,a comutaţiei secvenţiale,etc - către un auxiliar al motorului,deci practic au despărţit tracţiunea de alternanţa polarităţii magnetice, ş.a.m.d.
e,- nicio clipă şi sub nicio formă,inginerii din componenţa acestui colectiv de cercetare nu a încălcat vreo lege a fizicii,vreun principiu elementar sau mai-ştiu-eu-ce de felul ăsta ; ei au plecat de la schema motorului electric clasic pe care progresiv l-au tot perfecţionat până ce au ajuns după aproape 20 de ani... la cu totul altceva decât motorul iniţial.


am absolvit într-adevăr Facultatea de Drept după care m-am îndreptat către Ingineria Aerospaţială ; în domeniul sistemelor de propulsie am lucrat în plan neoficial încă de prin 1988-1989 şi cu timpul am acumulat multe cunoştinţe în acest domeniu.



- pentru magnetizarea sa nu s-a cheltuit energia care se poate scoate - dacă este vorba de un magnet permanent ; în privinţa modului în care sunt fabricaţi magneţii permanenţi cu remanenţă de să zicem 10 ani,de menţionat că nu este necesară pe timpul fabricaţiei introducerea în ei a echivalentului puterii electrice corespunzătoare teoretic forţei dezvoltate de magnet timp de 10 ani şi a cărei valoare să fie transformată în unităţi electrice ; valoarea aceea de 40 Mw/mc este transformarea în unităţi electrice a forţei pe care o poate dezvolta o anumită masă de material magnetic la motorul lui N.Moraru ; dacă vorbim de magnet permanent,fabricarea sa constă în realizarea şi topirea aliajului urmată de supunerea acestuia la un câmp (coercitiv) de magnetizare ; pentru aliajele de pământuri rare valoarea acestuia este de 256 Kj / metru-cub ; odată obţinut acest metru-cub de magnet,prin utilizarea lui timp de o oră în cadrul motorului Moraru,el nu urmează "să-şi cheltuie" energia magnetică iar dacă am admite că funcţionează timp de 10 ani,asta nu înseamnă că în procesul de fabricare trebuie introdusă energia electrică de valoarea corespunzătoare celor 10 ani cât avem remanenţa presupusă a magnetului ; energia magnetică nu se cheltuie,dar ea întradevăr scade în timp potrivit cu calitatea materialului ori supunerea acestuia unor factori de demagnetizare ;

magnetismul este un fenomen produs de un concurs de forţe subatomice care acţionează la nivelul electronilor şi nucleului atomic - respectiv de către momentele magnetice care la rându-le corespund momentelor de spin şi momentelor cinetice orbitale ; temperatura şi deci agitaţia termică,influenţează evident acest fenomen - vezi "punctul Curie" ; explicarea fenomenului magnetismului natural ca rezultat pur "al energiei electrice" este hazardată şi inadmisibilă într-o analiză serioasă ; faptul că fenomenul magnetismului (natural) îşi are originea la nivel electronic (purtătorii elementari de sarcină electrică) precum şi numeroasele interdependenţe dintre electricitate şi magnetism,ca fenomene practic complementare,nu dă magnetismului ca fenomen fizic,o origine pur electrică - aşa cum am arătat mai sus,la producerea magnetismului (ca fenomen) concură o sumă de forţe deosebite,printre care este adevărat,şi momentul magnetic orbital al electronului,care printr-o convenţie de calcul este considerat echivalent cu momentul magnetic al unui curent circular de intensitate I care circulă pe o spiră circulară de suprafaţă S ;

denumirea de "motor electric" este întradevăr improprie cu toate că alimentarea acestor motoare este întradevăr electrică ; câmpurile dezvoltate de pachetele polare statorice şi rotorice sunt totuşi magnetice,astfel de motoare funcţionând pe principiul "câmpului magnetic învârtitor" ;
- mai sunt cel puţin două categorii de energii care se pun "în valoare" - energia cinetică a electronului şi energia nucleară de legătură dintre nucleul atomic şi electronul considerat ; alături de ceea ce se cheamă momentul magnetic orbital al electronului,toate acestea participă la crearea fenomenului de magnetism ;

Magnetismul este un fenomen ca ia naştere încă din structura intimă a atomului şi care este legat de momentul magnetic orbital al electronului,de spinul(moment cinetic asociat mişcării de rotaţie) electronului şi de anizotropia materialului respectiv,felul reţelei cristaline,etc.
Până la ora actuală doar în epoca modernă s-au încercat mai multe teorii în vedere explicării complete a fenomenului intim (subatomic) denumit magnetism,dar toate aceste teorii în gene-ral sunt incomplete sau inexacte,şi aceasta deoarece presupun şi participarea unor fenomene generatoare complexe care au loc la nivelul subnuclear şi care formează momentul magnetic nuclear.Nu este nicio îndoială asupra faptului că fenomenele de electricitate şi magnetism sunt complementare,dar naşterea magnetismului ca fenomen intim subatomic nu poate fi totuşi considerat de origine strict,exclusiv electrică.
ÃŽn ce priveÅŸte forÅ£a de legătură care uneÅŸte electronii de nucleul atomic,aceasta chiar ÅŸi la ora actuală face obiectul unor discuÅ£ii aprinse la nivelul lumii ÅŸtiinÅ£ifice,în ultimii ani apărând ÅŸi noÅ£iunea de « energie liberă » precum ÅŸi o serie de teorii mai mult sau mai puÅ£in contestabile.
Aşa cum am mai arătat,nu poate nimeni la ora actuală să afirme categoric,dogmatic,originea clară şi definitivă a fenomenului magnetismului,cum nici fenomenul gravitaţiei nu a fost com-plet explicat,ci doar conexiunile sale,modul de manifestare,etc.
Aşadar,toate aceste teorii sunt ipoteze,care sunt admise şi pe care se merge la un moment dat, dar fără ca explicaţiile sau argumentele din cuprinsul acestor ipoteze teoretice să fie complete ori în măsură de a explica întreg fenomenul studiat.
Ştim despre interdependenţa dintre curent electric şi magnetism,dintre masă şi gravitaţie,dar dacă vorbim despre originea acestor fenomene şi ceea ce stă la baza naşterii lor,teoriile cu mai sunt complete şi nu au reuşit până acum să cadă de acord asupra unei formule definitive şi ca-re să asigure toate explicaţiile necesare,sub toate aspectele.


MATERIALE magnetice -Memoriu justificativ Pentru ca lumea in care traim este un “camp magnetic” dar pentru ca nu exista o definitie clara ,pentru a intelege mai bine acest termen incepem prin a explica prin ochii energetici,electrotehnici si tehnologiei avansate tehnicile prin care campul magnetic este produs de magneti permanenti si de conductoare care sunt parcurse de curent electric. Motivul alegerii acestei teme consta in faptul ca exista multe situatii in care diferite actiunii nu pot fi explicate,in cazul acesta studiind acesta stiinta vom afla ca de exemplu campul magnetic poseda energie si exercita forte asupra altor magneti. (Eh...) Campul magnetic depinde in functie de compozitia magnetica a acestor materiale, iar compozitia lor se urmareste la rolul ei in functie de ce anume se doreste a se obtine. Fierul constituie materialul,baza, celor mai multe campuri magnetice, acesta fiind la randul lor diversificate. Generalitati : De o deosebita importanta si strans legata de intelegerea proprietatilor magnetice ale materialelor este notiunea de camp magnetic. Campul magnetic este produs de magnetii permanenti si de conductoare parcurse de curent electric. Campul magnetic posedea energie si exercita forte asupra altor magneti sau conductoare parcurse de curentul electric. Pentru determinarea starii de magnetizare a corpurilor sunt necesare doua marimi: -intensitatea campului magnetic H,masurat in A/m; -inductia magnetica B produsa de campul magnetic,masurat in tesla (T)=weber/metro patrat (Wb/m&sup2;). Raportul dintre inductia magnetica B si intensitatea campului magnetic H se numeste permeabilitate magnetica absoluta si se noteaza cu μ .Ea are valori diferite pentru diferite materiale,la acelasi camp magnetic: μ =B/H sau B= μH. Permeabiliatea magnetica absoluta se exprima in weber/ampermetru (Wb A*m) sau henry/metru (H/m). Pentru aceeasi intensitate a campului magnetic,raportul dintre permeabilitatea absoluta μ a unui mediu material oarecare si permeabiliatea absoluta a vidului μ0 (practice egala cu a aerului) si se numeste permaeabilitate magnetica relative a materialului si se noteaza cu μr : μr = μ/ μâ,€, Permeabilitatea absoluta μâ,€ a vidului este o marime constanta egala cu 4 Ï€ * 10 Ö¿ ⁷ H/m Permeabilitaea magnetica relativa לr este o constanta de material,fara unitate de masura. Clasificarea materialelor electrotehnice din punct de vedere magnetic In functie de valoarea permeabilitatii magnetice relative לr .materialele electrotehnice se clasifica in MATERIALE : -diamagnetice (ל<1); -paramagnetice(ל~1); -feromagnetice(ל>1); Materialele diamagnetice sunt:hidrogenul,carbonul,argintul,aurul,cuprul,zincul,germaniul,seleniul,siliciu
l etc.Ele au permeabilitate magnetica relative subunitara , foarte aproape de unitate. Materialele paramagnetice sunt :oxigenul,aluminiul,cromul,platina,manganul,radiul,potasiul etc.Ele au permeabilitate magnetica relative supraunitara , foarte apropiata de unitate. Materialele feromagnetice sunt:fierul ,cobaltul ,nichelul , gadoliniul si aliaje.Ele au permeabilitate magnetica relative mult mai mare decat unitatea ,ajungand la valori peste 100000. Materialele feromagnetice sunt cunoscute sub denumirea de MATERIALE magnetice. Aceste matriale isi pierd complet proprietatile magnetice la temperature Curie,care este de 769⁰C pentru fier,1075⁰C pentru cobalt, 360⁰C pentru nichel si intre 60 si 380⁰C pentru aliaje,in functie de compozitie. Conform teoriei magnetismului molecular , materialele magnetice se compun dintr-un numar foarte mare de magneti extreme de mici â€" magneti moleculari. Intr-un material nemagnetizat,magnetii moleculari sunt asezati in dezordine .Prin magnetizare,magnetii moleculari se orienteaza succesiv dupa directia campului de magnetizare. In consecinta,efectele magnetice ale materialului se manifesta si in exterior-materialul s-a magnetizat."
- Ca ÷i energia dezvoltat×" de c×'mpul gravita‏ional,cea dezvoltat×" de c×'mpul magnetic are caracter conservativ. Interac‏iunea dintre doi magne‏i sau dou×" corpuri av×'nd c×'mp gravita‏ional important,produce lucru mecanic dar f×"r×" ca energia gravita‏ional×" sau magnetic×" s×" se consume; sc×"derea מn timp a propriet×"‏ilor magnetice nu este cauzat×" "de consumarea" energiei magnetice din magnetul permanent ci de "מmb×"tr×'nirea structural×"" ÷i este influen‏at×" de permean‏a specific×" a magnetului respectiv ÷i temperatura de lucru ; prin asem×"nare,pierderea sau sc×"derea c×'mpului gravita‏ional solar nu este cauzat×" de "consumarea energiei gravita‏ionale" prin lucrul mecanic efectuat cu rotirea planetelor,etc - ci prin "מmb×"tr×'nirea" Soarelui מn sensul de consumare a combustibilului termonuclear,pierdere de mas×" ÷i sc×"dere progresiv×" a temperaturii.


- energia magnetic×" CHIAR EXISTÖ³ fiind de altfel recunoscut×" מn cadrul teoriei fizicii clasice,nefiind deci de apanajul pseudo÷tiin‏ei ;
- la materialele feromagnetice (materialele cele mai utilizate la ora actual×" מn cazul magne‏ilor) parametrii de baz×" sunt â€" permeabilitatea relativ×" (condi‏ionat×" de material) ; c×'mpul magnetic H â€" la care este supus magnetul permanent מn timpul fabric×"rii sau care depinde de curentul electric,forma ÷i caracteristicile conductorului electric (bobinajului) la electromagnet ; induc‏ia magnetic×" B care este produs×" de c×'mpul H מn condi‏iile permeabilit×"‏ii considerate ;
- c×'mpul magnetic generat de un electromagnet este purt×"torul energiei magnetice a acestuia ;
- c×'mpul magnetic este realizat prin מnsumarea unor for‏e conservative,ale c×"ror linii de for‏×" descriu o traiectorie circular×" perfect מnchis×" ; energia magnetic×" „purtat×"” de aceste linii de for‏×",este ÷i ea conservativ×" ;
- o for‏×" conservativ×" este capabil×" s×" realizeze deplasarea punctului de aplica‏ie ÷i prin aceasta generarea de lucru mecanic (dac×" nu ar putea genera lucru mecanic,מns×"÷i no‏iunea de „energie” nu ar mai avea fundament deoarece energia este capacitatea unui corp de a efectua lucru mecanic â€" sub form×" de energie poten‏ial×",aceasta put×'nd fi מn anumite condi‏ii transformat×" מn energie cinetic×" ; tocmai aceast×" conversie reprezint×" „marele secret” al celor care מntradev×"r au realizat „motoare magnetice” veritabile) mai ales prin interac‏iunea cu o alt×" for‏×" conservativ×" similar×" ;
- p×'n×" la ora actual×" problema „nerezolvat×"” (nerezolvat×" מn mod public...) a fost ÷i este tocmai modalitatea aplicat×" מn vederea conversiei energiei poten‏iale מn energie cinetic×" a unui element rotativ,מn cadrul unui angrenaj de for‏×" (motor) â€" adic×",da,c×'mpul magnetic מnsumeaz×" for‏e conservative capabile de a genera lucru mecanic prin interac‏iunea cu un alt c×'mp de for‏×" similar sau cu un material capabil s×" r×"spund×" la ac‏iunea c×'mpului magnetic, dar מn felul acesta se na÷te o energie (conservativ×") poten‏ial×",care p×'n×" la ora actual×" nu a putut fi „tradus×"” מn energie cinetic×" (deci ...lucru mecanic) dec×'t liniar sau pe mici arcuri de cerc,cum este cazul electromagne‏ilor sau magne‏ilor permanen‏i industriali utiliza‏i pentru purtarea unor piese (metalice) sau מn alte aplica‏ii ;
- energia magnetic×" ÷i conservativ×" nu se „consum×"” prin generarea de lucru mecanic,cel pu‏in nu מn מn‏elesul clasic al cuv×'ntului ; deci NU FACEï¢'I CALCULE DE GENUL „dac×" energia magnetic×" a 1 metru-cub este x ÷i lucrul mecanic dezvoltat este y,atunci מnseamn×" c×" magnetul se va consuma מn z secunde” ,pentru c×" v×" מn÷ela‏i !
- propriet×"‏ile magnetice ale oric×"rui magnet permanent scad ÷i se pierd מn timp indiferent dac×" el genereaz×" sau nu vreun lucru mecanic,dar „מmb×"tr×'nirea structural×"” a magnetului permanent este generat×" de alte fenomene dec×'t „consumul” ;
- tot secretul a÷a-zisului „motor magnetic” const×" מn a face posibil×" sau a מnlesni transformarea unei p×"r‏i din energia sa poten‏ial×",מn energie cinetic×" a elementului rotativ din cadrul unui angrenaj de for‏×" (motor) ; este o problem×" de configura‏ie a magne‏ilor,de geometrie ÷i מnchidere a liniilor de c×'mp,de lucru cu o anumit×" direc‏ie de polarizare a magne‏ilor â€" spre deosebire de motorul electric clasic (schema inductor-indus) avem o serie de magne‏i ale c×"ror linii de for‏×" interac‏ioneaz×" ÷i se מnchid מn cadrul unor juguri magnetice gener×'nd (מn sec‏iunea circular×") un num×"r de vectori ce pot fi מnsuma‏i ; iar מn מntrefier se introduce un element circular de reac‏ie fa‏×" de c×'mpul magnetic,asupra c×"ruia ac‏ioneaz×" concomitent to‏i vectorii pe care astfel מi מnsumeaz×" מn cadrul unei mi÷c×"ri de rota‏ie ; energia care este practic pus×" מn valoare ESTE ENERGIA (POTENï¢'IALÖ³) MAGNETICÖ³.

[spacetrax]

Now, something about the Vacuum-propulsion technology of Rudolf Liciar:

Elicea/compresorul cicloidal/ciclonoidal ÅŸi metoda vacuumpropulsiei

DeÅŸi oarecum asemănătoare metodei sustentaÅ£iei/propulsiei &laquo; aerodepresionare &raquo; puse la punct de către Henri Coandă,-metoda vacuumpropulsiei este totuÅŸi bazată pe o tehnologie complet diferită… Aceasta este defapt creaÅ£ia inventatorului român de origine germană Rudolf Liciar (din comunitatea săsească a BraÅŸovului începutului de secol XX) â€" el a ÅŸtiut din termodinamica clasică faptul că destinderea aerului de la presiunea normală(la nivelul mării) către vid se produce cu o viteză specifică de 396 m/sec… Din tehnica clasică a turboagregatelor cu mare viteză de rotaÅ£ie,a observat că â€" dacă o incintă descoperită (cum s-ar zice o cameră fără tavan…)în care se află aer la presiunea normală de la nivelul mării, este supusă unei miÅŸcări de rotaÅ£ie pentru care viteza liniară corespunzătoare este de 396 m/sec â€" aerul aflat în incintă va fi evacuat din aceasta,iar aerul din ambient nu va mai putea să intre în incinta respectivă,deÅŸi aceasta rămâne deschisă !
Pornind de la aceste observaÅ£ii,Rudolf Liciar a construit ÅŸi experimentat (sub tutela SS,iar după 1945,- a PMR,reprezentat prin Ioan Gheorghe Maurer ) o serie de aparate de zbor cu decolare-aterizare verticală,care utilizau niÅŸte dispozitive inelare rotative suprapuse ; erau un fel de inele concentrice de diametru progresiv crescător,care împreună formau un trunchi de con (văzute din lateral) ; spaÅ£iul axial era gol iar suprafaÅ£a de extrados a acestor inele rotative era prevăzută cu o serie de incinte având un profil vertical ÅŸi o dispunere unghiulară specială ; prin rotirea acestor dispozitive inelare la aÅŸa viteze de rotaÅ£ie încât viteza liniară periferică să fie egală cu 396 m/sec â€" &laquo; cămăruÅ£ele &raquo; de pe extradosul rotoarelor inelare erau golite de aer ÅŸi astfel,pe suprafaÅ£a de extrados se forma …vacuum.
Ca şi la dispozitivele lui Coandă,diferenţa de presiune dintre extradosul depresionar şi intradosul de suprapresiune,dă naştere forţei portante sau/şi propulsive.La nivelul mării,aeronavele create de Liciar puteau obţine o forţă portantă/propulsivă de 10332,3 Kgf/mp pentru fiecare metru-pătrat de suprafaţă rotorică pe care se crea vacuum cu ajutorul metodei descrise mai sus.Astfel,Rudolf Liciar a realizat un tip de sistem de sustentaţie/propulsie foarte economic şi deosebit de eficient,dar fatalmente…limitat la lucrul în cadrul atmosferei dense ; deci nu poate fi utilizat decât la decolare/aterizare şi în zborul propulsiv sau la punct fix până la o înălţime de max.10.000 metri.

[Cloxxki]

Sounds promising, thanks!

Looking at that 1m2 propellor, when you make the effort to turn it at 30,000rpm (x10 of propellor crafts I found on first google page)...
You're already looking at Mach 7 or so at the wingtips, according to my head calculation. For that to bring tons of thrust, doesn't seem so odd at first glance? Someone with more aerodynamic knowledge will surely and hopefully correct me. If it would then reach a state of OU and self-powering, that would be most significant. But, an OU airplane will need a nice start-up battery to make 30,000rpm I would guess :-)

Can't wait to read the translated texts! If it's in Dutch or German, I can try and help out to make it English.